Am cules vorbele lui — cîte 
îmi pătrund ca vîrcolaci senmătăţiîe lunare 
Să-ţi fac mărgele cu dinţi de rechini 
Ce joacă vîrtejuri de vise urîte. 
Ochiul de rugină mîncat, foc îndreaptă 
Noi intrăm în gura depărtării 
Şi sub şirul dinţilor de fort, ceilalţi 
Aşteaptă. 
E atît de întuneric, că numai vorbele’s lumină.