22 
Cu mese bune cu surori mai mici 
Cu ghiveciuri d.e flori la fereastră. 
Trece frigul pe coridoare cînd înserează 
Ca un şarpe foarte lung tărîndu-şi coada pe lespezi 
Lacul e cusut cu aţă 
înecaţii ies la suprafaţă — raţele se depărtează. 
La vecini, părintele-şi sărută fata, indiferent. 
Ii face morală de despărţire 
Balta s’a închis ca în urma unei fete porţile la mînăstire 
Gîlgîitul sinucisei a speriat, — broaştele au încetat un 
moment. 
Mă duc să mă întîlnesc cu un poet trist şi fără talent. 
1915