La marginea oraşului 
Scheletul din răchita răcoroasă 
>1 leagănă vîntul clănţănind dinţii 
Prietene, vîntul îţi fluieră în oase 
Melodii curioase, shîrnîie frînghia 
In inimă în umbra plîngătoare 
Noaptea fug lupii de tine, se adună fluturii 
Şi intră în cutia ochilor ca într’o floare, 
Noaptea se rupe în jurul tău ca fluturii. 
Coardele inimii dacă mai vibrează 
Sînt arcuşul de vioară : 
Caii nechează, în pajiştea morilor de vînt, 
înoptează, 
Mieii se sting ca îngerii de pază... 
Din ospiciu ţipetele năvălesc 
ca şerpii domesticiţi din lada de menajerie, 
In vatra sufletului răcorit te-am îmblînzit. 
Eşti albă ca liniştea unui şoim împărătesc. 
— Vrei să mă frîngi în colonadă sfîntă 
Să mă creşti în trandafir de iarnă