26 
6 să-şi descheie’n trup de sînge carnea 
care mă chiarnă. 
ne-am plimbat de-atîtea ori pe dig 
prin vîntul care aduce corăbii văruite 
şi înfige în cenuşă de plămîni cîrlig 
dar digul e cărarea melcului 
din inima Domnului. 
gîndurile mele se duc — ca oile la păscut — în nesfîrşit 
plîng în fluier pe cîmpie triste părţi de biografie 
mă înec în desnădejde de fenomene sismice 
şi pe străzi aleargă vîntul ca un cîine fugărit.