38
către poeţii entuziasmaţi pentru o artă pînă atunci după
cortina ignoranţei. Ball acoperă pereţii cu tablouri trimise
de Picasso, Arthur Segal (originar din Romînia) şi cu altele
luate dela prietenii de acolo Marcel lancu şi O. van Rees.
5 Februarie 1916 : seara deschiderii. Emmy Hennîngs
citeşte versuri simultaneiste de Richard Huelsenbeck, Tris-
tan Tzara şi poeme trimise de Blaise Cendrars. O orhestră
de balalaici cîntă arii populare şi dansuri ruseşti.
In acelaş an, la 15 mai, apare prima publicaţie Caba
ret Voltaire redactată tot de Hugo Ball şi aidoma celor cari
îi vor urma — apare la date sporadice. Revistele mişcării
au fost discontinue, cîteva numere, cîteva titluri.
Muzica neagră şi variaţia celor mai nebănuite impro
vizaţii aduceau cu fiecare seară următoare, un public mai
dens. Manifestaţiile din mîoeca de prestid gitafor a Caba
retului dospiau în amploare.
Acum trebuia grupului acestuia de entuziaşti o firmă.
Misiune ce şi-au luat-o iniţiatorii Hugo Ball, Tristan Tzara
şi Hans Arp. Trebuia un cuvînt cît mai pe măsura mani
festaţiilor alogice, cuvînt cu sonorităţi de tam-tam, cuvînt
ce să intrige şi să însemne indiferent ce şi să se pronunţe
cît mai identic la Paris, Bucureşti, Viena sau restul lumii.
Degetul lui Tzara a pipăit vorbele dicţionarului, s’a oprit
şi a aprins fitilul uneia. Cuvîntul a rămas DADA. „Se pre
tează la calambururi — spune Breton. Chiar deaceia în-
trucîtva l’affi adoptat**. Da, da deşi pentru Dada, nu era
egalul lui da
oui-non
pentrucă cele mai absurde idei obţineau permisul de cir
culaţie ale acestei mişcări. „Admirabilul spirit de revoltă
al lui Tzara“(l) era dinamul manifestărilor de Ia Cabaret
Voltaire. Dupăce se citiau acolo, erau publicate împreună
cu picturile cari înoiau pereţii, în buletinul Mouvernent
Dada, prima revistă după botezul mişcării.
Grupul mai organiza spectacole încheiate cu confe
rinţe, expoziţii de pictură şi desen cubist. Versurile noi»
poemele simultaneiste crestau minţile ascultătorilor nedu
meriţi cu apa tare a noutăţii. Conferinţe explicau tendinţele
(1) Expresia lui Andre Breton.
