42
II
la chanson d’un dadaiste
qui n’etait ni gal ni triste
et aimait une bicycliste
qui n’etait ni gaie ni triste
mais l’epoux Ie jour de I’an
savait tout et dans une crise
envoya au vatican
leus deux corps en trois valises (1)
încă şase strofe în acelaş pur limbaj complectează
acest Cîntec Dada din carate inimitabile.
Prin Dada o literatură vetustă a fost sfîşiată, o
literatură ce mai respira din inerţia de a reacţiona a pu
blicului şi a literatorilor să-şi înşire altcum slova decît în
aceleaşi batalioane de păduchi. Nimic nu mai sgîria sub
căptuşală creierul, nu-i punea nici un picior ascuns pie
dică. Era atîta facilitate în ceiace în anii cari au precedat
războiul se numia artă, atîta peltea zaharisită încît azi, ca
un alt ou turtit de Columb, insurecţia de atunci pare
simplă şi conformă programului. Şi totuşi, fără ploaia din
mitralierele spirituale dela Ziirich, fără asasinarea tuturor
principiilor tabu, a tuturor zeilor cu picioare de lut văpsite
cu alifii simulînd bronzul, fără acest Dada care n’a fost
nici nebunie nici cuminţenie, gentilul meu burghez, sîn-
gele care circula prin variceie artei s’ar fi sleit prin acea
perseverare de a lipsi din cazanul în care fierbea contem
poraneitatea, cum se sleieşte orice grăsime de porc cultural
cînd manometru! personalităţii arată unul sau mai mulţi
zero. Dada a lichidat vechile moraie, a fost o reacţiune
contra trecutului. N’a fost o formulă. Andre Breton ia zis
stare de spirit iar inventatorul: dictatură a spiritului în
contra artei ,,mijloc de expresie“(2) care se prostitua cu
oricine în patul oricărei idei bune, rele, hidoase sau
graţioase, necesare sau nu şi care nega poezia activitate 1 2
1) ragment din Chanson Dada, în cartea precitată.
2) Intr’un articol apărut în 1920, Tristan Tzara îşi arată dispreţul con
tra acestui fel de poezie scriind : „gîndul se face în gură".