Cît timp se vor recita în şcoli rugăciuni sub forma
explicărilor de texte şi se vor face plimbări în muzeie vom
striga contra despotismului şi vom căuta să turburăm
ceremonia.
Dada nu se dă nimănui, nici iubirii, nici muncii“.
Familia Dada crescuse. Manifestul Dada souleve tout (1)
din 12 Ianuarie 1921 e semnat de E. Varese, Tristan Tzara
Ph. Soupault, Soubeyran, J. Rigaut, G. Ribemont-Dessaig-
nes, M. Ray, F. Picabia, B. Peret, C. Pansaers, R. Huel-
senbeck, J. Evola, Max Ernst, Paul Eluard, Suz. Duchamp,
M. Duchamp, Croiţi, G. Cantarelli, Marg. Buffet, Gab. Buf-
fet, A. Breton, Beargeld, Arp, W. C. Arensberg, L. Aragon.
Lipsesc Andre Gide şi Paul Valery cari în urmă cu
doi ani colaborau la Litterature. Acesta din urmă cu aforis
me perfect mulate pe spiritul Dada, precum ,,cea mai mică
ştersătură violentează spontanul 1 *, iar perturbatorul Gide,
se întreba : ,,Âh ! Cine va libera spiritul nostru de lanţu
rile greoaie ale logicei ?“.
©
„Adevăraţii Dada sînt contra lui Dada“, sau cum
scria ]. L. Blanche „Dada ne subsisteraqu’en cessant d’etre**.
Nevrînd nimic, dispreţuind toate sistemele „literare** vor
dispreţui şi propria lor revoltă cînd va deveni reţetă. Se
auto-intoxicaseră devenind proprii lor sclavi. Lui Philippe
Soupault îi plăcea mai mult să i se spună Philippe Dada.
La Weimar, într’o conferinţă rostită în 1922, Tristan
Tzara declară: „Ne separăm, demisionăm. Primul care îşi
dă demisia din mişcarea Dada sînt ®u“. Declaraţia, s’ar părea
de deces, e scrisă şi rostită de însuşi şeful mişcării într’un
oraş din Germania, dupăce — simplă coincidenţă — la stră
mutarea grupului de pe malurile iacului Ziirich la Paris s’a
susţinut cu o adorabilă rea credinţă că mişcarea de liber
tate artistică sintetizată în Dada e instrumentul finanţei
germane pentru destrămarea Franţei victorioase (2). 1 2
(1) Iată un ciob din care se află că
DADA EXISTE DEPUIS TQUJOURS
LA SAINTE VIERGE FUI DEJA DADAISTE
(2) Jacques RIVIERE în Nouuelle Reuue Franşaise IX, 72,1920.
Dar va reveni asupra acuzefiei, în numărul pe August 1920 din aceiaşi
revistă în articolul Reconnaissance â Dada ca urmare ripostei şi unei scri
sori deschise adresată de Tristan TZARA (Litterature I, 8 şi 10, 1920).
