b 
t 
CRONICA 
PLASTICA 
SCULPTORUL HAN 
Luptă aprigă — subterană cu scrâşnet catifelat — între materialul 
formă şi materialul spirit. Sensibilitatea odihnită opac, sub convul- 
siuni plate. — Stilizare, cercetare de contact cu monumentalul ? ! 
Lest impresionist, cu varii apucături bourdeliste, cocoaşă galvanizată pe umerii suri ai sculptorului Han. 
Lupta îndărătnică a forţelor vitale, copleşite de podoaba ex-coaptă, a moştenirilor cu valută antebelică. 
Personalitatea modestă, funcţie de amănunt, îngenunchiată de extazul pozelor unanim diclate pe’nţelesul speculaţîunilor (Im 
male, de diferite dimensiuni, iată cuprinsul intelectualizat din năravul meşterului Han, în lupta aprigă cu brutalitatea ma 
teriei prime. 
■ 
Iublim şi jeluim munca fratelui şi martirului Han, iubim şi considerăm străduinţa sculptorului Han, cercetător izolat în sub 
terana piramidei, cu balast de cer întunecat. Strâns în chingele scapeţilor atot-făuritori, cutremurul fiinţei lui, sacadat mă 
runt, va nărui sistematic şi îndelung, piramida cu creştet suflat în aur. 
Sughiţul reactiv şi brusc, îl opunem cel puţin noi, în locul pufniturei greoaie şi înăbuşite a lavei subterane. 
E o chestiune de constituţie şi durată. 
Lui Han, tanc cu bătae regulată, infinită, îi servim avionul blindat, pentru altitudine. 
M. H. MAXY 
N • O • T 
înainte chiar de a fi apărut primul număr al revistei noastre; 
gardianii condeielor naţionale s’au simţit obligaţi să scoată 
scuturile vechi din pod. 
Ne aşteptăm la tot ce din partea lor se poate intitula 
război. 
Deocamdată demonstrativ, ca acum câţiva ani un general 
prim ministru de zece Mai, ni se desfăşoară intimidant 
falanga familiei de viitor Popescu, sau aşa ceva, cu tabăra 
la o revistă care se chiamă Ionescu, sau aşa ceva. 
| Un Scriitor care reuşeşte încă să fie perfect deşi a 
depăşit vârsta critică, menopauza literatului român, găseşte 
că arta modernă e farsă, bufonerie etc. 
Acestui scriitor care altădată când poporanismul ame 
ninţa expansiv să ucidă orice veleitate de artă pură, pa 
tronase câteva talente tinere, astăzi ambasadorii nouilor 
curente, i s’ar fi cuvenit o înţelegere mai puţin superficială 
dacă nu, şi e regretabil, resemnarea filozofică. 
Constructivismul şi cubismul, cuprind un senz mult mai 
universal, mai larg şi mai uman de cât spaţiul ce-1 ocupă 
în dicţionar. 
Ne permitem nădejdea că scriitorul amintit şi pe care-1 
revendicăm, îşi va da seama că arta viază şi fără asistenţa 
adjectivelor de ocazie gazetăreşti şi că nu strică să mai 
descopere odată America, chiar când a fost descoperită 
înaintea d-sale. 
| Un domn Topăr... etc., mai mare peste hazuri la o re 
vistă ieşană, se ocupă de arta modernă pe care fireşte o 
condamnă. 
Domnul în chestiune care în literatură poartă puşca d-lui 
Sadoveanu şi în „critica" e suspensorul d-lui Ibrăileanu, nu 
i-ar strica înainte de a pronunţa cuvinte în cari debutează 
să-şi spele dantura. Lucrul acesta se chiamă higienă sau 
pudoare. 
| Romanul „Roş Galben şi Albastru" apărut de curând, 
e pentru noi preţios prilej de recapitulare a uneia din cele 
mai energetice personalităţi a literaturii contimporane 
.asupra romanului ne vom opri mai insistent altădată. Ceeace 
ţinem însă neîntârziat să Nostim (şi ne surprinde de a mflfi 
întâlnit încă nicâeri observaţia noastră) este că poetul Iftn 
Minulescu înseamnă mai presus de talentul şi de opera ş?, 
un întreg şi poate cel mal de seamă capilol al sufletului 
integral român. D-l Ion Minulescu spre deosebire de alţi 
scriitori dela noi, numai talente, a fost şi .rămâne singurul 
animator care a fecundat arta şi literatura, românească. In 
sensul acesta pentru cultura şiTevoluţia sensibiîifăjej român^ 
personalitatea d-lui Ion Minulescu e de o formidabilă înjr 
semnătate. D-l Ion Minulescu e la noi faţă de noua generaţie 
artistică, ceeace a fost Guillaume Apollinaire faţă de noua 
generaţie franceză. Prin aceasta gestul d-lui Ion Minulescu 
se descrie precis. Departe de a-1 egala, totuş; cuprinzând 
în esenţă acelaş animator entuziasm stăruie în trecutul 
nostru numele lui Bogdan-Piteşti. * 
Dip toată generaţia sa d-l Ion Minulescu temperament 
universal şi dârz aparţine încă integral sufletului celor 
tineri. * j 
ţ f >’ 
■ La Revue Juîve, Nr. 1 Directeur: Albert M § ' 
Senzul Judaismului contimporan.„ La Monde juif est 
en etat de decadence, ă la fois, et de resurrdciipri*(Albert l 
Cohen. Declaration) e glasul iudaismului recent, peste, păţii 
europene lansat de „Revue Juive“. Publicaţie actuală paf 
rislană dirijată de Georges Brandes, Albert Einsteirij Şig- 
mund Freud, Charles Glde, Chaim Weizman, Leon Zădog-f 
Kahn, Albert Cohen, tinzând să reprezinte agitaţia judaisr 
mului internaţional. Tendinţă nejustificată de prîrîfhl .număr. 
Nu ni se oferă noui puncte de reper. Judaisrii Rămâne e* 
nigmă, pretext de dialectică. Intre spiritul său ji massa re- 
prezentându-i aparent incarnaţia, acelaş vid. Acelaş exclu 
dere şi renegare reciprocă. Pamfletul romanticului Ottb 
Weininger rămâne indestructibil, câtă vreme exponenţii 
intelectuali ai lui Israel nu-s decât reprezeţitatiyp,(JfSP^iepi- ! 
tării lui tragice. 
Dincolo de livresc judaismul se oferă forţă; forţă 
care se contrazice pe ea însăşi. Forţă de ghetto-negativă, 
prin mistica ei superstiţioasă, pasivă i.forţă-capital, în occi 
dent, mistică activă. Deaceia ghettoul pitoresc, rămâne şchio-