BELŞUG 1 ) 
El, singuratic, duco către cer 
Brazda pornită ’n ţară, deia vatră. 
Clnd îi priveşti, împiedicaţi în fier, 
Pare de bronz şi vîtele-i de piatră. 
Grîu, popuşoi, săcară, mei şi orz, 
Nici-o sămînţă n’are să se piardă. 
Săcurea plugului cînd s’a întors 
Rămîne-o clipă ’n soare ca să ardă. 
Ager, oţelul rupe dela fund 
Pămîntul greu, muncit cu duşmănie 
Şi cu nădejde, pînă ce, rotund, 
V 
Şi-aşază luna ciobul p3 moş's. 
; t. a. 
desen de Maxy'l 
Din plopul negru răzimat în aer 
Noaptea pe şesuri se desface lină, 
La nesfîrşit, ca dintr’un vârf de'caer 
Urzit cu fire roşii, de lumină. 
E o tăcere de ’nesput^de leat. 
Tu nu-ţi întorci privirile ’napoi. 
Căci Dumnezeu păşind apropiat, 
li vezi lăsată umbra printre boi. 
T. Arghezi 
BHBBBBBHBBMBL 
1) Exemplu poezie T. A.: text apărut; publicat de noi cu învoirea autorului.