Adoraţia publica a dat naştere la sculptura de oarecare proporţie: adoraţia familiară a geniilor casnice „SibitisVun fel dp 
lari şi penaţi la Romani, au creat fetişul de proporţie mică, uşor de adăpostit şi conservat în cabana strâmtă. 
Sculptura negrilor rsvorâtă din religie e ritual-tradiţionalistă. Primele tipuri deşi datează din epoca mitică sunt păstrate prin 
tradiţie şi repetate ajungând la o perfecţionare în timpurile de înflorire a marilor imperii negre din evul mediu. Elementul spi 
ritual preponderează asupra celui realist: sculptorul negru recrează o umanitate legendară cu cel mai mare repertoriu de forme 
care se poate întâlni în artele etnice; el păstrează idolilor forma sintetic umană-. 
Pare că fiecare trib pentru reprezentarea formei umane divinizate, concepe o problemă plastică rezolvată în mod deosebit şi 
pe care o tratează în limitele rituale nu ca meseriaş, ci ca artist inventiv. 
Varietatea consistă în linii şi volumuri geometric sculpturale. 
Arta civilă decorativă din Bushongo în Congo Belgian e caracteristică prin forme geometric-rectilinie; ea are o gramatică pro 
prie de mai multe sute de combinaţiuni liniare cu nume proprii, caracteristică analogă şi artei populare româneşti. 
Linia dreaptă precum şi planurile geometrizate^ din compoziţa idolilor şi a măştilor dau acestora o claritate şi hotărâre superioară. 
Deşi redusă fn proporţii, sculptura neagră păstrează stilul monumental prin caracterul ei static şi arhitectonic exprimat prin 
siguranţa desenului şi plinătatea formei sintetic realizate. 
La aceasta contribue intuiţia genială a sculptorului negru de a respecta logica materiei: lemnul, în care îşi execută opera şi 
care-i dictează forma. Concepţia e subordonată necesităţei. Legile fireşti ale materiei sunt respectate. 
Poate aceasta e una din cauzele care, explică construcţia masivă a capului şi gâtului pe corpul plin şi cilindric precum şi 
„raccourqi-ur formal al membrelor inferioare. 
Cioplitul de idoli instinctiv face din aceasta o problemă de volumuri şi de spaţii pe care o rezolvă isteţ. 
Maurice Delafosse încearcă să explice proporţia comprimată a formelor la statuele de idoli în reprezen area tipului de pigmeu 
negrii, vechiul locuitor băştinaş al Africei, dispărut cu timpul sub influenţa imigraţiei negre, considerat ca „stăpân al solului 1 * 
divinizându-1. Arta neagră stabileşte un nou echilibru de forme în desechilibrul aparent faţă de canonul anticului. 
Exclusivismul unui ideal estetic european perpetuat prinir’o tradiţie care ne-a întunecat spiritul de analiză şi de cercetări crea 
toare în domeniul esteticelor altor rase, ne-a făcut să zâmbim sceptici în faţa uneia din cele mai pure şi spiritual realizate 
arte, în faţa sculpturei negre. 
Arta neagră, astăzi recunoscută şi afirmată, cucereşte împreună cu locul de onoare pe care începe să-l ocupe în preocupările 
esteticei moderne şi principiul relativismului în expresiunea frumosului. 
Legile imuabile cari stăruie la baza creaţiunei artistice sunt mult mai vaste de cât am învăţat a le cunoaşte din esteticele cu 
rente riguros strâmte, dedicate academiei. 
Din elemente în aparenţă disperate se pot crea prin puterea geniului la infinit, combinaţiuni de forme care să tindă către ar 
monia şi echilibrul absolut; şi in stabilitatea acestui echilibru, estetica academică ne învaţă să găsim perfecta expresiune a 
frumosului. E util deci, a cunoaşte cauzele care modifică estetica modernă, stabilind o relaţie atât de strânsă între arta pri 
mitivă şi cea contimporană. Ce ne apropie de primitivi e concepţia mistică despre lume. Animismul fetişist al popoarelor pri 
mitive e înlocuit la omul civilizat prin conştiinţa că însufleţirea lucrurilor aparţine existenţei integrale a spiritului universal. 
Artistul crează opera sa sub imboldul exaltărei mistice. La negri ea e animist-fetişistă; la moderni: spiritual-filozofică. 
Această stare potenţat trăită de artist în momentul creaţiei, imprimă operei acea 'transpunere deformată prin îndepărtarea de 
la realitate de la care se inspiră, făcând-o susceptibilă modificărilor în sensul spiritualizării sau abstractizării formale. 
Expresionismul, cubismul şi curentele derivate îşi au rădăcini adânci în aceleaşi cauze care au creat arta neagră. 
Artistul modern nu se inspiră direct de la arta negrilor, dar trage din studiul ei pilda că: a crea nu înseamnă a utiliza para 
zitar procedee primite pe calea tradiţiei, ci a se reîntoarce la isvoarele fireşti a acelor timpuri de energie creatoare, recons 
tituind sub imperiul concepţiei actuale din forme primare, patrimoniul artei nouă, a stilului de mâine. 
Pentru fariseismul tradiţionalismului steril arta neagră constitue un nou curent: „negrismuP sau „sauvagisme-ul“, cum l’au numi 
unii cu dispreţ, isvor de Ia care s’ar inspira imaginaţia secătuită şi sensibilitatea lipsită de vlagă a artei moderne. 
Realitatea, am văzut, e cu totul alta. Arta negră a fost descoperită şi pusă în justa ei valoare tocmai de acele energii creatoare 
care au găsit într’însa un puternic, element de afinitate. 
Ea e privită nu ca un element decorativ apt de a procura pretexte nouă de inspiraţie, ci în conţinutul ei intrinsec, ca o me 
todă de a construi şi ordona forme nouă în raportul lor reciproc. Valoarea ei constă deci, în echilibrul şi nobleţea formei în sine. 
Ca şi în gotic, ca şi în mai toate artele produse de exaltarea potentată a sentimentului religios, cioplitorul de idoli a ştiut să 
traducă în mod plastic acest sentiment, ridicându-se prin puterea geniului până la divinitatea reprezentată, prin transpunerea 
antropomorfică spiritualizată a închipuirei ce o avea despre ea. 
Sculptura negrilor constitue pentru estetica modernă o realizare plastică definitivă, tocmai prin faptul că raportul între conţinut 
şi formă desăvârşit echilibrat e complectat de conţinutul personal sintetizat în acea operă de colaborare a masselor cu indi 
vidul, acţiune producătoare a marelor stiluri. 
Arta neagră care e un puternic exemplu de stil poate sta din acest punct de vedere, alături de eternele manifestări clasice : 
egipteană, greacă, şi gotică. 
Pătrunderea europeană cu civilizaţia industrială conrupe din nefericire gustul înăscut al acestei rase; ea îi modifică sensibi 
litatea creatoare, distrugând astfel arta neagră. Corneliu Michăilescu 
Tiki, divinitate din Insulele Marquize, 
colecţia Picasso 
Mască, Coasta de ivoriu. Tehnică înrudită cubismului. 
Colccţa Hessel