k 
Un precursor integralist 
Expunerea simbolică a teoriei integralismului 
constructivism nu e neapărat obligatoriu, deşi 
reprezentanţii lui se cred încă pretutindeni 
obligaţi să vorbească poetic, caşi cum n’a eşit 
din fazele ipotezelor şi miturilor eroice. 
Fiind o reacţiune puternică împotriva: poziti 
vismului sec, protocolismului sentimental, inte- 
gralismul constructivism n’ar obţine nici: apro 
barea, nici binecuvântarea unui Max Nordau 
autorul lui «Entartung» («Degenerarea»), după 
cum n’a aprobat poezia unui Rimbaud, Ver- 
laine sau Mallarm^. 
Dar iată în timp ce pentru Max Nordau şi 
Lombroso «degenerarea nu se reduce numai 
«la criminali, prostituate, anarhişti, alienaţi au 
tentici, ci e reprezentată şi prin scriitori ar- 
. «tişti, cari îşi satisfac aspiraţiile bolnăvicioase 
«prin intermediul penei, paletei şi nu al cuţi 
tului sau maşinei infernale... 
Pentru N. C. Mihailovski, port-drapelul revo 
luţiei sociale omnilaterale (nu de clasă \) din 
Rusia, chestiunea se punea altfel: 
«Ce leagă pe toţi aceşti decadenţi şi simbo- 
«lişti într’o integritate? Care sunt parantezele 
«unitâţei, în care încap toţi: talentaţi şi lipsiţi de talent, devotaţii ideii şi scamatorii ei, 
«escroci ? Numai degenerarea lui Nordau sau ideia decadenţei? Nu. Legătura e în primul rând 
«negativă: contra naturalismului filistin şi Zola contra unilateralei filosofii .pozitiviste Auguste 
«Comte. 
Femeia cu idolul 
I . 
M. H. Maxy 
«Franţa cea tânăra îşi caută o unificare religioasă a raţiunei, sentimentului şi voinţei. Reacţiu- 
«nea simbolistă e drumul către sentimentul moral care, în unire cu ştiinţă, pătrunde în om până 
«la imposibilitate. Ei au opus protocolismului—simbolurile; .mersului fatal strivitor al lucrurilor 
«—misticismul poetic, sgure brute naturalisto-clasice—fineţele variate de artă. Au luat hipno- 
«tismul, sugestiunea etc. drept parte ştiinţifică a năzuinţelor lor demne de toată lauda şi dra- 
«goste. E un reazâm fictiv. In desyoltarea lui, simbolismul va veni la ştiinţa pură, constructivă 
«şi integrală>. 
N’am prea multă nevoie să-mi desfâşur considerentele domestice şi de industrie casnică proprie 
în 1925, când în 1893 totul fusese prevăzut de un creer uriaş, care, codificând teoriilor pro 
gresului şi confruntând pe Kant, Speneer, Darwin, Marx, etc., ajunse la formula progresului 
integral r 
«Progresul este treptata apropiere de integralitatea individualităţilor omeneşti pe o com- 
«plectă distribuire a muncii între organe şi funcţii şi cât-mai redusă diviziune a muncii între 
«oameni. E imoral, nedrept, prost, dăunător, tot. ceia ce incetineazâ această apropiere. E moral, 
♦ drept, inteligent, util tot ceia ce distruge exterogenitatea societâţei, construind eo ipSO exte- 
«rogenitatea membrilor ei componenţi... . r 
Iată domeniul filosofiei, sociale, pe care se bizue integralismul constructivist. Ne scuteşte astfel 
să credem în incompatibilitatea-i cu ştiinţa, în. cearta lui cu justiţia omenească din care cauză 
poezia simbolurilor, aluziilor şi semicuvintelor părea că este singurul refugiu eroic al «Inte 
gralului». 
Am emis ideia generală, conducătoare, care nu-mi aparţine. Ii vom mai vedea ipostasele în- 
trupătoare. 
fc*»: - - 
Alexis Nour