viaţa continuă zig-zag Zigoto etaje sau matcli de box 
totuşi stele au murit de febră tifoidă 
o cartă de vizită cu condoleanţe ca un cerc în iu finit 
casele poartă doliu la braţul stâng 
factorul postai distribue telegrame şi plicuri negre 
existenţa va fi un necrolog cotidian ca o desagregare lentă 
şi sfărâmând pastile de bromură între dinţi 
un tango doarme într'un sicriu 
Fortuna avea 21 de ani 
capela cimitirului spaniol ca un dancing 
înmormântarea va avea loc Luni la ora 11 
sdrobiţi de durere părinţi soră frate rude şi prieteni 
cine va mai face scrimă cine va mai flirta cine va mai trăi 
Edison n’a inventat încă aparatul de comunicaţie cu spiritele 
şi TSF nu ajunge până dincolo 
emoţii triste îngeri cu aripi tunse „â la gar§on“ 
medicină incapabilă ca o tăcere 
sensibilitate în valută forte ceck decedat 
export unde de calităţi mondene şi sporting 
apoi vor veni zile fără rimă 
anotimpurile nu vor mai fi numerotate 
totul posomorât ca un bar interzis de poliţie 
în noaptea veşnică nu e lună deci nimeni nu va mai cânta 
serenade 
mai eşti tot atât de frumoasă ca înainte 
magazinele cu flori vor câştiga mulţi bani vânzând coroane 
dar oraşele nu s’au scufundat 
soarele răsare tot la est 
jazz-band-urile veelii prepară shimmy-uri noi 
Vancouver e tot în America de Nord 
şi aceiaşi oameni trec pe aceleaşi străzi 
unde se poate cumpăra uitare 
nu mai cred în Dumnezeu fiindcă dispreţuesc temperamentele 
rele 
ca o cortină neridicată suflete rămase alcool şi dolari 
compătimire 
a fost un sfârşit de vilegiatură complicat cu o hemoragie 
internă şi peritonită 
regrete unanime ca un vid 
ce sinistru e să fi ofiţer de stare civilă 
domnule doamnă Cosmos fără dată 
lacrimogen nu e modern film fracturat factură 
o tonă de plâns împărţită azistenţei 
voi păstra anunţul funebru ca pe o invitaţie la bal 
curând nu se va mai vorbi de ea 
«nuntire tren deraiat în Siberia 
Wladhvostok la 1300 km 
vânturi anonime vor întoarce foile calendarului 
gest electric prin timp mecanic 
inutil nu ştiu 
1‘ortunee sau infortunee Fortuna. 
FRÂU IN RLAUEM MORGENKLEID 
IN DER STRASSE YORUEBER- 
SCHREITEND 
Fruhling und Wolkenwind 
wehn um ihr Sehreiten ; 
Blicke verzarteln sich, 
die sic begleiten. 
Pflaster, das sanft sic fritf, 
kiisst ihrc Sohlen, 
Puppen im Modesalon 
grussen vcrstohlen. 
Bâurae, Laternen und 
Hăuscr im Rcigen 
scheincn sich andachtsvoll 
vor ihr zu neigen. 
O welche Majestăt 
baant alic Seelen, 
wenrt sie zum Krâmer tritf, 
Griinzeug zu wâhlen 1 
Sclbst das Plakatenbild 
seh ih in Triinen 
vor dem unendlichen 
Blau dicscr Schonen 1 
Engcl im Aufrăumkleid, 
azurnes Schwingen, 
ich will, Unirdische, 
siiss dich bcsingen ! 
Hihail Cosma 
Alfred Sperber