t 
? 
t 
t 
13 
Gândesc: încă nu i-a intrat vipera sub piele... De Iordan, ser 
bare mare ortodoxă printre budişti!... popă din Mukden — 
mese lungi pentru praznic, în brădetul din parcul cazărmii, cruci 
de ghiaţă... După slujbă, printre cazaci, la masă, mortul! — Tu 
printre vii? La praznicul creştinităţii n’au ce căuta strigoii. La 
odihna ta, fiule! Hohote... Să vezi o inundaţie de 400 de ochi şi 
un cazac orgolios, uimit de umilinţă, retrăgându-se. 
Găleţi de vutcă se deşartă, hringi de slănină şi fripturi ru 
mene alunecă din tingiri pe gât... vesel. Câteva luni de beţie şi 
pradă printre isbele unde se ascund coreeni aurari. Cazacul me 
reu mort! Guvernul îmi trimete decoraţii. Adun escadroanele să 
se aleagă bravii... Mort.nl... printre vii!... — Tu eşti morţi îi 
spun cu blândeţă...—Păi la Port Arthur... la... la... la... brav...— 
— Ştiu! Dar medalii la morţi cine a mai auzit ?... Orgoliul ples 
nise. A doua zi, îmi cade la picioare: — Am greşit 1 Iartă-mă tă- 
tucule! Nu mai pot trăi ca mort! In zilele dintâi petreceam şi-mi 
dădeau de mâncare; pe urmă s’au săturat... 
Desen 
de Mihalovici 
1 
Şi aşa, întâmplare la întâmplare, anecdotă etc. se adaugă ca bani negri în zile negre (prover 
bele nu se desmint). Un drum parcurs egal, cotidian, dela restaurant la hotel o antologie... 
Cotidian suntem egali cu noi înşine... Trăim stătut ca sub apă de aramă coclită. Descoperindu-1 
pe dânsul am descoperit un tip egal de interesant... Pe cine?... 
Pe minei Am gânduri prOprii!... (împărtăşite sunt de o inspiditate de ebenit). Cine dealt- 
minteri e inteligent în contact cu inteligenţa rusă care răstoarnă? Descopăr: viaţa mea e rcalâ. 
Pipăi cu agerime fantastă. 
Mănânc şi bucatele au gust. întâmplări se desfăşură ciudat... Simt totuşi ceva provizoriu, care 
nu tinde spre incarnaţie. 
Un om cu cameră mobilată e aproape o abstracţie. Nimeni n’ar trebui să-l creadă pe cuvânt. 
Viaţă fără paralelă în actualitate — adică fără autoritatea casei şi depozitelor de bancă — nu 
trebue scontată nici ca poliţă cu ipotetic preţ în viitor, când ajunge model. 
A ghicit-o polcovnicul ? Omul nu m’a văzut vieţuind ca un pom care trece pe şosea sau o loco 
motivă în mers... N’a văzut cum spânzură vremea din tavan, în camera mea, incendiată de rare 
accese lubrice şi mai ales, n’a surprins cum mă tupil, —- ca un comentar — pe lângă ceiace se 
defineşte viaţă... 
Dar înfiinţăm o societate în nume colectiv export de fructe uscate, import de mătăsuri asiatice. 
Instalăm birou. In minte, exploatăm Siberia ca pe o cale ferată transcontinentală : hărţile ţârilor se 
răstoarnă; dovedim inutilitatea impenetrabilităţi. Zilele scântee în vid — ca flăcări galbene în at 
mosfere galbene. Bombardăm cu scrisori firmele mari ca din puşti care ar bate cercual în jurul 
planetei, după steguleţele înfipte la Marseille, Nagasaki, Sanghai... 
Gâze punctează în negru cenuşiu — aş zice capitalul nostru teoretic... La fund definitiv!... Nici 
îngerii n’ar mai vegetâ în praful din birou şi garantez : s’ar preface în molii dacă n’ar da nafurâ 
şi s’ar preferi lilieci. Coloarea polcovnicului se diluiază în gălbiu. Intr’o zi s'a subţiat până la 
dispariţie, 
— Dragul meu, mi-a spus când l-am întâlnit, eşti relativ insensibil... Nu-ţi aduci aminte de harakiri... 
Amice, dacă visezi, poartă un Browning, acid prusie; e bine să fii precaut... N’ai înţeles gluma? 
Mi se pare că polcovnicul mai trâeşte. E mai puţin stacojiu; poartă o urmă de glonţ şi un umăr 
mutat din loc... 
Ion Calugaru 
i !