6
Fabula Fabulei
Desen exotic tic M. H, Maxy
Când Biho se trezi, soarele (care’n limba tribului e o exclamaţie) îngustase deabinelea pupila
panterei legată de colibă. Peste sat însă, codrul prelungia somnul vegetal, ipocrit, ca o albeaţă
pe văz. Asigurat (răspunderi mari îi ronţăiau liniştea) Baho îngenunchiă lângă vreascurile rămase
din ajun şi cu gura conică şopti ceva tăciunilor brumaţi, tour nâsdrăvan pentru cine nu ştia că
fusese zece ani boy la un rancho din Chihualnia, de unde fugise subit într’o noapte de vanilie.
Convins focul începu baletul. Baho îl urmări o clipă nehotărât. Portativul de pe frunte destăinuia
preocupări în gestaţie. Apoi brusc ca şi cum undeva ar fi strănutat tam-tamul, se apropie de ofi
ţerul englez spânzurat în mare ţinută, de palmier, reperând cu încordată atenţie — ofiţerul era
costeliv — o piesă comestibilă. Deabia trăsese imaginar deasupra şoldului o elipsă provizorie, când
o neexplicată inspiraţie îl îndemnă să şi miniatureze căscatul într’un nasture britanic. Oroare! Din
garnitura de aur, faima şi veneraţia tribului, lipsea un dinte, cel mai scrupulos canin, spaima
dumicatului, veteranul ospeţelor infernale. Se aruncă vijelios în colibă, unde frământă înverşunat
culcuşul de rogoz, mirosind deabuşilea lutul duşumelii, cu auzul laţ pentru râsul denunţător al
metalului, cu privirea ţuguiată ca pentru suflat, gata să stingă incendiul pitic şi rece. «Ciudat,
să nu-1 fi înghiţit»,
Baho fripse o fleică spaţioasă cât un buzunar şi o duse regelui peste maţele căruia priveghea
cu experienţă şi devotament. Nu mâncă nimic toată ziua. Doar câteva rădăcini laxative. înainte
de culcare semănă un pumn de termite pe spinarea panterii ca s’o ţie trează. Dar se decoloră
de groază când numără dimineaţa încă două găuri ca nişte trape perfide. Năvăli în cabana rege
lui şi i se plânse că un răufăcător profită de somnul său ermetic ca să-i prade gura. Regele era
generos. De aceia nu-1 ascultă. Ministrul însă deşi surd îi făgădui străjeri. A doua zi străjerii
fură găsiţi cu câte o săgeată în beregată, indicând drumul pe unde apucase spiritul râu, iar din
gura lui Baho, dezertaseră alţi şapte dinţi. Consternare. Păgubaşul, a cărui stare (fiindcă traver
sase toate emoţiile epuizând adjectivele respective) era de astâdată ştirbă, îşi priponi buzele în
patru belciuge şi cu îngăduinţa regelui dormi în coliba lui tabu a cărei profanare aduce păduchi,
misionari şi alte insecte. In zori ministrul găsi pe rege dormind, dar sacrilegiu, cu cele opt fal
duri ale burţii, cari simbolizează cele şapte spiţe genealogice deranjate. Alături Baho cu un singur
belciug rupt atârnat virgulă de buză, cu gura căscată ca în ziua când meşterul din Puebla îi
potcovise gingiile, însă pustie, aşa de pustie că sforăitul lui aţâţa ecouri. Regele fu trezit, şi după
ce marele preot. îi aranjă în ordinea rituală cele şapte falduri, îi desemnă adormitul. Regele care
