PUNCT No. 4
DECEMBRIE 1924
Construcţie de: VICTOR BRÂU NCR
E T U VA.
D. Teodorescu-Sion a găsit o fiţuică zilnică, in care să-şi verse
balele pompierismului. In loc să-şi scrie părerile despre arta
constructivistă, D. Teodorescu-Sion ar face mai bine să-şi apro
fundeze desenul şi coloritul.
an
„Rampa” anunţă că D. Soare Z. Soare montează revista
„Pân’aci”. Suntem fericiţi că marele nostru regizor şi-a ales, în
fine, o piesă demnă de talentul său. Suntem siguri, cA de data
aceasta va obţine aplauze bine meritate.
BBB
Pe afişele Teatru'ui Naţional continuă prostituarea numelor
din tragediile antice. Albanezul tot mai desfide publicul cu braga
sa naţională. Strigătele, hohotele, urletele, fulgerele, ciuma şi
tifosul exantematic, gâdilă timpanele spectatorilor noştri naţionali-
Bucătăresele, în hăine de duminică, saltă din buricuri la fiecare
scenă emoţionantă. Sunt fericite, căci arta lor supremă a fost
realizată, cu geniu, de D. V. Eftiiniu. Nu ne miră de loc paginile
de critică favorabilă, publicate în multe ziare. Geniul marelui
nostru dramaturg s’a coborât în pântecele multor critici. Au fost
sătui şi au scris cu talent. Aşteptăm, cu nerăbdare, viitoarea
tragedie, în cinci menopauze, a D-lui Victor Eftimiu.
Bl
Ziarul „Cuvântul 1 * dă naştere, odată pe săptămână, unui foetus
literar. Trimetem sincerile noastre felicitări, părinţilor. (Să nu se
supere d. Cesar Petrescu că n’avem loc să vorbim şi despre el,
în această rubrică).
UBU-ROI
CONSTATĂRI.
Observam într’un recent articol împotrivirea pe care o în
tâmpină adevăratele talente precum şi opera de artă, in cadrat
nepregătit al Teatrului Naţional. Deplângeam exhibiţiile de pa-
nopticum trist ale d-lui Soare Z. Soare şi făceam constatarea —
mărturisită indirect—că Teatrul Naţional prezintă, fn afara câtorva
excepţii (Maria Fillotti, Ana Luca, Dida Solomcn, Nataşa Kirovici),
insuficient înzestrate elemente femenine. Intr’adevăr un fapttrebue
reţinut: la Teatrul Naţional elementul masculin e mult superior
celui femenin. Admirabilei generaţii: Bulfinski, Ciprian, Sârbul,
Mânu, cu greu i s’ar putea găsi corespondenţe intre artiste.
Generaţia anterioară acesteia s’a manifestat în acelaş sens. Fa
langa extraordinară: Nottara Brezeanu Soreanu Morţun (magi
stralul Morţun) demonstră aceiaş disproporţie între cele două
elemente. #
Constatarea ar putea fi îngrijorătoare pentru teatrul românesc
dacă nu ne-am gândi că lipsa temperamentelor mari femenine nu
e datorită într’atât netalentelor, cât preţuirii tiparului mediocru
şi mai ales protecţionismuiui nenorocit, de multă vreme întronat
la Teatrul Naţional. Sistemul e minuţios aplicat: artiştilor cu
adevărate însuşiri nu li se dau roiuri: faptul e tot atât de exact
pentru actori cât şi pentru artiste.
De altfel e în aceasta aplicarea unui principiu cunoscutt
pentru şcoala politehnică sau Facultatea de medicină se cere
studenţilor un an preparator. In regulamentul Teatrului Naţional
ar trebui prevăzuţi legal cei zece ani preparatori de mediocrizare.
Sunt câteva luni decând d. Corneliu Moldoveanu a descins la
Teatrul Naţional printr’un set de voinţă: concedierea a o sume
denie de actori cari, după părerea D-sale, n’ar fi fost utili
scenei. Totuşi, pe adevăraţii sinecurişti d. Moldoveanu ’şi i-a
păstrat. Intre concediaţi erau şi dintre cei, cărora încredinţându-
li-se roluri ar fi devenit utili. La Teatrul Naţional însă, rolurile
se împart sub oblăduirea unor principii străine de artă. Lucrul e
notoriu, scandalizarea ar fi de prisos. Şi totuş voi cuteza să
gândesc la adevărata primenire pe care d-nul Moldoveanu nu o
încearcă. Sunt o serie întreagă de actori buni cari n’au jucat mal
deloc in stagiunea aceasta, alţii chiar, n’au apărut pe scenă încă
din trecute stagiuni, De pildă d-nii VracaTâlvan, Valentineanu. E
inutilă o listă. Sunt atât de mulţi, încât, uniţi, ar putea impune
directorului revendicări serioase. Dece nu o fac?
Până atunci Insă ei vor fi îndepărtaţi treptat. Porţile scenei
li se vor închide, pe nesimţite; talentul lor va rugini în umezeală
ca o tablă cândva lustruită şi lucioasă. Din ce în ce mai şters
umbra lor va tremură printre cartoanele reprezentând anecdote
scenice, temperamentul lor se va roade mâncat de molii. Şi când
vor fi tâmpit de-abinelea când nici o flacără nu va mai tresări
peste ei ca peste comori noaptea în munţi, când glasul le va fi
devenit ţepos ca o perie, când silueta li se va fi încovrigat şi
ochii blegit ca vânzătorilor de alviţă, atunci directorul cu un gest
părintesc îi va strânge la sân şi desigur le va da să joace.
Concluzia la toate acestea: nu talentele lipsesc, ci discernă
mântul şi bună voinţa directoiilor.
Revista PUNCT
REDACTOR victor brauner
STR. BARAŢIEI No. 37
7/p. RAPID, Bucureşti Str. Vasl/e Lascar 47
