SVON 
De miresme aerul e greu 
în Mai 
precum uleiul sfânt. 
De muzici parcurile metropolii 
se leagănă 
ca o cireadă migrătoare 
de elefanţi prin dunele natale. 
Treci gând, printre culorile ce ţipă 
odată cu viorile 'n grădini, 
şi tăvăleşte-te, ca o pisică, 
în artă, în cupe, în fraze şi în venin, 
prin flora tropicală de afişe 
în grindina fântânilor, în vise 
şi 'n rufele-aburoase de batistă . . . 
Oraş cu paratrăznetele în stea 
şi-aprins, de gală, în besne, ca o navă, — 
dăruie-ţi scările, mansardele, terasele, 
barăcile ce se resfaţă în slavă, 
şi spulberă-mă în ritmul tău făcut, 
şi'n şoaptele, şi'n tufele cu razii 
pe urma îngerilor tăi de ceară 
şi-a hohotului tău pierdut. 
Danţ îndârjit al vremii care moare. 
I. VINEA 
Desen: 
MARCEL IANCU