MATISS TEUTSCH (Braşov): Linoleum.
TIC-TAC 11
VIAŢA IN GÂND
întâmplările 'somnului nu sunt fără însemnă
tate. Adevărul lor nu e mai puţin veridic decât
al [orelor Ide veghe. Cele două vieţii, lumină şi
umbră, şe obiârişesc în aceleaşi adâncuri. Ima
gini, senzaţii, .emoţii, somnul Oferă de toate, ase
menea [vieţii pe carie ne-am deprins a o consi
dera |ca, ,,propriu zisă.” Realitatea lui e mai de
preţ Icăci e mai expresivă.
/
Povestesc [doar pentru mine, de bunăseama,
dar şi pentru un cetitor ideal care ar găsi că
sunt iun interesant caz de umanitate.
j In tomn m’au urmărit multă vreme încă vi
sele [din copilărie. Le acceptam cu acela ş suflet,
înţeleg asta dlin intensitatea fragedă a emoţiei
care ,'se repetă... Voinţa, se risipeşte plăpândă.-
Şi 'sunt deodată pe un drum larg şi pavat. O
ploaie [subţire.albăstreşte pietrele, alterează până
la (violet amurgiul. Clădirile şi grădinile mute
depe [dreapta şi depe stânga sunt cufundate în,
cernerea infinită ăi monotonă a norului care
se desface în pâlnii fine. Fug într’un ritm egal
şi [neobosit, fugă. lină. aproape o plutire, singur,
urmărit [de o nevăstuică neagră care-şi adaogă
salturile făcute, tăcerii acelui oraş. Sclipesc zin-
curile lustruite de ploaie. Goana ţine ceasuri,
fără (întâmplări, fără ţintă;, fără schimbare în
acea [teamă netălmăcită de neVăstuica urmări-
(Memoriile Iui Darie încep, ele fapt, aci. Goluri ca între pri
mul capilol şi acesta mai sunt însă dc-alungul paginilor ce ur
mează. Sensibilitatea dureroasă a autorului s’a lăsat desigur
condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor con
ţinute, decât de ordinea cronologică şi decât logica expunerii.
I. V.)
foiare îşi de strania linişte înveşnicită sub stropi.
O [sguduitură; alunec şi cad.
Dacă [nu mă trezesc visul continuă într altfel
Zac |pc un pământ negiiu şi umed cu pete
verzi de mucegai, ca în pivniţă. Lângă mine u;n
zid de grădină cu tencuiala căzută, cărămiziu
şi [fărâmi ci os. Aş 'vrea. sal mă ridic şi nu pot’.
Văd 1 io crăpătură. între două cărămizi, duc mâna
fn| intervalul Acela şi iată se rostogolesc de acolo
bani (de aramă şi de argint cari se multiplică,
şi icad fără zornet cu cât scotocesc mai mult.
Sentimentul apăsător de adineauri face loc unei
minunări [plină de încredere. Deşteptarea mi-
aduce [deziluzia şi regretul.
Alteori e un punct alb, imponderabil, în colţ,
în -bestia din odaie. II văd cum sporeşte rotţujnd,
năpădind (întunericul, cum se apropie ca un
miez 'imaterial, mă copleşeşte, m;ă înăbuşă. In,
zvârcoliri, (alung somnul şi răsuflu.
Arar, (acum, mă surprind aceste vedenii cari
mă rechiamă în anii dintâi.
(Aci, din oboseală sau urât, Jexful vorbeşfe de
acelaş erou, la a freia persoană : gramatica e un
hamac comod în care te întorci pe ce parte îţi
priete. I. V.)
Teama de vise rele, nu-1 urmăriâ pe Darie,
singură. Mai târziu i se adaose frica de o me
lodie, icare însemna pentru el, fără greş, o pre
vestire ftristă. E Trăumerei a. lui Schuman: Sus
1) Vezi No. 45, 46.