V 
TIC-TAC 
PRIMAVARA CRUDA 
Tatăl său, Axei, fu de tânăr ţintuit în pat de 
reumatisme. îşi îndura suferinţele şi chinul de 
a se simţi nefolositor, în tăcere. Singura muncă 
îngăduită, doar traducerile pentru micul edi 
tor din localitate. Aceasta nu însemnă un mij 
loc de trai. Cu încetul rămase în casă, în locul 
lucrurilor vechi, — un mobilier de infirmerie. 
Mama, în schimb, alergă, toată ziua, la lecţii. 
Mai târziu, primi conducerea şcolii primare 
a unei comunităţi străjne. 
Serile, Axei coboră scările, dus de subsuori, 
iar mai apoi sprijinit singur în două bastoane, 
până la trăsura care-1 transportă la club, unde 
juca două-trei ceasuri, cărţi. Cu asprimea cres 
cândă a împrejurărilor, desfătarea aceasta a- 
junse Oi necesitate, adică un isvor de venituri 
dela o zi la alta. Aşă eră măi cu seamă în va- 
canţiile ele vară, când şcoala nu-şi mai retribuiă 
directoarea. Dacă, printr’o soartă potrivnică, ta 
tăl pierdeă într’o seară, se ridică problema ca 
pitalului trebuincios jocului din seara urmă 
toare sau pur şi simplu a taxei pentru bi-rja 
care să-l ducă la club, în căutarea unui prieten 
de vremuri bune şi a unui împrumut. II găsiâ 
mai degrâbă printre negustorii oraşului cari îşi 
o fer iau plăcerea să plătească politeţea unui scă 
pătat. In aşteptare, mama îşi tociă vederile peste 
câte o broderie menită vânzării sau loteriei pusă 
la cale prin mijlocirea câtorva caritabile doam 
ne. S’a întâmplat, odată, spre mirarea lui Darie, 
să nu fie decât pâine la masă, peciând servitoa 
rea ă căpătat ouă tari şi zahăr pentru ceai. 
Pe servitoare o chemă Frosa. Un copil ele ţâţă 
pe braţe şi unul în pântece. Biblică situaţie 
care o împiedică să-şi găsească loc mai bun. 
De o lubricitate pasivă, se tolăniă, ziua, noap 
tea, în pauze, dinaintea oricui. Scofâlcită, străi- 
v'ezie şi distrată, atrăgea ocările şi palmele mâ 
inii lui Darie, ca un paratrăznet fulgerile. I)ou,ă 
femei ce se suportau reciproc, ca două surori, 
ca două cumnate. Erau una pentru cealaltă,, 
imaginea persistentă a mizeriei. Când Frosa 
deretică prin casă, stăpâna îi păzi a copilul. Co 
pil rumen şi răsărit după tipul copilului-reclamă 
pentru şocolatele elveţiene, pentru pastele ali 
mentare. Se hrăniâ cu orice, deşi nu fusese încă, 
înţărcat. Eră gol şi câteodată vânăt de frig, 
dar pururea vesel şi încântat. Contrast stridejnt 
cu paliditatea îcteriană a Frosei. Aceasta eră 
regulat surprinsă, în toiul lucrului, suita pe fe 
restre şi sărind greu pe duşumele. Exerciţiul îl 
repetă de câte trei-patru ori în şir, cu recorduri, 
clasificate şi depăşite, în înălţime şi distanţă. 
Erau simple tentative de avort. Mama lui Darie 
intervenit, cu răsunătoare palme, să împiedice 
crima. Intr’o zi, Frosa ridică pumnul. Stăpâna, 
urmărită, fugi în odaia de alături, în care co 
pilul tocmai consumă ciucurul unei perdejlc; 
maşinal luă copilul în braţe, îl aplecă peste fe 
reastră, deasupra vidului. Servitoarea dădu ţipăt 
şi căzii în genuchi. Seara, lângă foc, femeile 
au stat de vorbă iar. Marna lui D.arije învăţă 
pe Frosa să-şi facă fiertură de coada-şorice- 
lului, să ieâ în cursujl zilei apiol, iar la culcare 
chinină m'uriatiqă. Frosa totuş continuă să sară 
şi să capete palme în ora dereticatului. Curând 
îşi scrânti iun picior. 
Axei îi zicea: Cornelia, mama Grachilor. 
Grachii Frosei au fost trei. Căci nu mult după 
accident, Frosa născu doi gemeni. Cu toată, mă 
rimea lor neobişnuită, moaşa atestă că erau nu 
mai de şeapte luni. Li se prescrise un mediu 
de 36° şi scutece de Vată zilnic primenită!. In 
odaie nu se făcu nici un foc, iar pruncii fură 
înveliţi în cârpe. Mumei, deasemeni, i se pre 
scrise repaos de o lună şi interdicţia de a fi 
doică. Eră mai galbenă decât beteala de mi 
reasă pe care o păstră lângă icoană. Cju toate 
astea, a doua zi, se ridică la treabă şi îşi a- 
lăptă din belşug gemenii: Nogârţă şi Ghinion. 
Restriştea prin care trecea Darie, i se lă 
muri mai târziu. 
Rămase, din acea vreme, cu timiditatea ine 
vitabilă celui ce simte că, are ceva de' ascuns. 
In cele din urmă, servitoarea căzu la pat. 
înaintea sfârşitului povesti vizita îngerului: 
Greu-bolnăva se lăsase în somnul cel a- 
proape neîntrerupt. Trezirile scurte se ţeseau 
c.u vedeniile în aceeaş plăpândă pânză de viaţă 
ce se duce furată de un suflu mare şi cald. 
Apoi iun vis rău se împlântă în nervii ei, ca 
un vultur, şi prada, cu pleoapele închise, gâfâi 
istovită. Se făcea, că depe fruntea cu părul us 
cat şi negru creşte fără oprire un corn întu 
necos. înaintarea lui umplea încăperea, ca un