22 Cu mese bune cu surori mai mici Cu ghiveciuri d.e flori la fereastră. Trece frigul pe coridoare cînd înserează Ca un şarpe foarte lung tărîndu-şi coada pe lespezi Lacul e cusut cu aţă înecaţii ies la suprafaţă — raţele se depărtează. La vecini, părintele-şi sărută fata, indiferent. Ii face morală de despărţire Balta s’a închis ca în urma unei fete porţile la mînăstire Gîlgîitul sinucisei a speriat, — broaştele au încetat un moment. Mă duc să mă întîlnesc cu un poet trist şi fără talent. 1915