26 6 să-şi descheie’n trup de sînge carnea care mă chiarnă. ne-am plimbat de-atîtea ori pe dig prin vîntul care aduce corăbii văruite şi înfige în cenuşă de plămîni cîrlig dar digul e cărarea melcului din inima Domnului. gîndurile mele se duc — ca oile la păscut — în nesfîrşit plîng în fluier pe cîmpie triste părţi de biografie mă înec în desnădejde de fenomene sismice şi pe străzi aleargă vîntul ca un cîine fugărit.