42 
II 
la chanson d’un dadaiste 
qui n’etait ni gal ni triste 
et aimait une bicycliste 
qui n’etait ni gaie ni triste 
mais l’epoux Ie jour de I’an 
savait tout et dans une crise 
envoya au vatican 
leus deux corps en trois valises (1) 
încă şase strofe în acelaş pur limbaj complectează 
acest Cîntec Dada din carate inimitabile. 
Prin Dada o literatură vetustă a fost sfîşiată, o 
literatură ce mai respira din inerţia de a reacţiona a pu 
blicului şi a literatorilor să-şi înşire altcum slova decît în 
aceleaşi batalioane de păduchi. Nimic nu mai sgîria sub 
căptuşală creierul, nu-i punea nici un picior ascuns pie 
dică. Era atîta facilitate în ceiace în anii cari au precedat 
războiul se numia artă, atîta peltea zaharisită încît azi, ca 
un alt ou turtit de Columb, insurecţia de atunci pare 
simplă şi conformă programului. Şi totuşi, fără ploaia din 
mitralierele spirituale dela Ziirich, fără asasinarea tuturor 
principiilor tabu, a tuturor zeilor cu picioare de lut văpsite 
cu alifii simulînd bronzul, fără acest Dada care n’a fost 
nici nebunie nici cuminţenie, gentilul meu burghez, sîn- 
gele care circula prin variceie artei s’ar fi sleit prin acea 
perseverare de a lipsi din cazanul în care fierbea contem 
poraneitatea, cum se sleieşte orice grăsime de porc cultural 
cînd manometru! personalităţii arată unul sau mai mulţi 
zero. Dada a lichidat vechile moraie, a fost o reacţiune 
contra trecutului. N’a fost o formulă. Andre Breton ia zis 
stare de spirit iar inventatorul: dictatură a spiritului în 
contra artei ,,mijloc de expresie“(2) care se prostitua cu 
oricine în patul oricărei idei bune, rele, hidoase sau 
graţioase, necesare sau nu şi care nega poezia activitate 1 2 
1) ragment din Chanson Dada, în cartea precitată. 
2) Intr’un articol apărut în 1920, Tristan Tzara îşi arată dispreţul con 
tra acestui fel de poezie scriind : „gîndul se face în gură".