22
Cu mese bune cu surori mai mici
Cu ghiveciuri d.e flori la fereastră.
Trece frigul pe coridoare cînd înserează
Ca un şarpe foarte lung tărîndu-şi coada pe lespezi
Lacul e cusut cu aţă
înecaţii ies la suprafaţă — raţele se depărtează.
La vecini, părintele-şi sărută fata, indiferent.
Ii face morală de despărţire
Balta s’a închis ca în urma unei fete porţile la mînăstire
Gîlgîitul sinucisei a speriat, — broaştele au încetat un
moment.
Mă duc să mă întîlnesc cu un poet trist şi fără talent.
1915