37
Zid dărăpănat
Eu m’am întrebat
Astă-zi că dece
Nu s’a spîazurat
Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frînghie
S’ar fi legănat
Ca o pară coaptă (l)
Dar abia de acum înainte Tristan Tzara trebuia să în
semne pentru slova scrisă piatră de hotar.
La Ziirich, în acel sfîrşit de vară se afla o echipă
cosmopolită de tineri a căror conştiinţă interzicea ideia
de război. Prin acest veto antirăzboiu, se găsesc uniţi din-
tr’un început. Domnia spiritul lui George Fr. Nicolai care
în exil îşi scria de mult răsunet urmata Biologie a răsbc-
iului. Aceşti pacifişti fugiţi de ororile cari înecaseră con
tinentul erau poeţii şi pictorii Hans Arp, Hugo Ball crea
torul Cabaretului Voltaire, Fritz Baumann, Emmy Hennings
care era şi talentată „diseuză" (calificativul nu conturează
îndeajuns pe această poetă prietenă a lui Hugo Ball şi
animatoare a ideilor aceastuia), Richard Huelsenbeck,
Marcel îancu aflător acolo pentru studii anterior exodului,
Max Oppenheim, Sophie Tauber, Tristan Tzara, H. Zlotky.
Dela primul şoc de apropiere, evadaţii s’au îmbrăţişat cum
după o cunoaştere dintr’o existenţă anterioară.
Hugo Ball (poreclit Rimbaud ; va trăi şi muri în mize
rie) a închiriat o sală într’un local din vechiul Ziirich, în
Nîederdorf. Un local unde burghezul cumsecade (pleo
nasm) nu intra. Alegerea s’a făcut sub degetul ajutător al
providenţei; patronul cu care încheie contractul de pre
luare artistică a localului — denumit imeditat Cabaret
Voltaire — era un om călătorit mult prin Africa. Revenise
cu o valiză mintală de poezii, cîntece negre şi de ritua
luri ale triburilor de cari s’a apropiat şi cu altă valiză
de concrete măşti africane. Aceste valize vor fi „materia
lul de consultat" la alcătuirea programului de cabaret de
(I) Primele două slrofe din Glas, publicate în Contimporanul III, 45
din Aprilie 1924.