45
coperta de sînge; sus la stînga, cunună o gravură de Hans
Arp, Elegant tipărită, ca şi precedentele. Din străinătate
trimiseseră pentru prima oară colaborări Aragon, Andre
Breton, Cocteau, Chirico, Hausman, Paul Klee, Radiguet,
G. Ribemont-Dessaignes, Ph. Soupault. O antologie — nu
cîntec de lebădă ci cortina după primul act Dada (1).
La Paris, Dada continuă după dislocare prin revistele
Cannibale, prima serie din Litterature (aşa numită prin an
tifrază) cerînd „independenţa artistului şi opere pentru tot
deauna neînţelese*'. Se convoacă conferinţe-întruniri cu
programul
Antiliteratură Dada
Antimuzică Dada
Antipictură Dada.
Organizatorii cîntau, vorbiau, ciocniau talgere şi pu
blicul aştepta aştepta altceva decît vacarm. Or, programul
Dada se consumase. Din aceiaş linie de demonstraţie a ca
ducităţii unei anume poezii (poezie-artă, poezie-frumuseţă
statică, poezie raft de băcănie sau chiar de farmacie), la un
matineu (galeria Montaigne) al revistei Litterature, Tzara
citeşte un articol de ziar în timp ce o sonerie îi acoperă
glasul şi Picabia expune pe o tablă neagră un desen pe
care îl şterge în faţa publicului nedumerit. Revolta audi
toriului contra unor inşi pe cari îi socotia la locul lor
într’un ospiciu, complecta manifestaţiile Dada ca o mănuşă
degetele. Intervenţia poliţiei era uneori epilogul. Alteori un
public în majoritate de literaţi era apostrofat delatribună:
Sînteţi toţi nişte dobitoci. Sînteţi toţi preşedinţi ai miş
cării Dada! Prima manifestare din această serie s’a ţinut
la Salonul Independenţilor la 5 Februarie 1920. Un neofit
al dadaismului, medicul neurolog Andre Breton, întors de
pe front spunea :
„Cubismul a fost o şcoală de pictură, futurismul o
mişcare politică; Dada este o stare de spirit. A opune
unul altuia înseamnă ingnoranţă sau rea credinţă.
Libera credinţă în materie religioasă nu seamănă unei
biserici. Dada e libera gîndire artistică. 1
(1) Hausmann şi Huelsenbeck se vor înapoia după armistiţiu în Ger
mania şi Dada va provoca, la aminiirea profesiunii lor de pacifişti, o inler-
pelare în Reichstag. Volanul mişcării e în mîinile poetului, atunci şi tînărul
deputat, Bader.