Pe harta sensibilităţii moderne, curentele de artă s’au succedat brusc. A fost cu sfârşitul 
veacului al XÎX-lea o abundenţă proverbială de dsme». obs 
Dela răsboi mai ales, Europa a trecut prin frământări continue. Şi desigur, mai presus de 
pulsul individual, stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul artistului 
în stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un perete de contimporaneitate. 
Transformările ştiinţifice, politice — în vremea noastră acestea din urmă s'ar putea reduce 
la lupta pentru sau împotriva naţionalismului — vestesc curentele de idei şi de artă precum 
în anotimp miresme vestesc ivirea plantelor. Timpul îşi poartă în el însuş principiile ase 
meni cangurului la sân copilul. taa 
E deci, în însăşi atmosfera vibrândă a Europei justificarea acestei repezi succesiuni de cu 
rente. Totuş, efortul contimporan de neîncetată căutare a forme noi şi lepădare a celor gă 
site cuprinde o mai adâncă semnificaţie. E în el ceva din străduinţa corăbierilor dela sfâr 
şitul Evului Mediu, întru aflarea unor noi drumuri spre Indii. Prin îndrăzneala unuia din 
ei un continent nou ne-a fost dăruit. Dar nici pasiunea celorlalţi nu a fost vidă. Imaginaţia 
şi cutezarea lor ne-a sfredelit meningea scrobită, ochiul bleg s’a trezit tire-bouchon unor 
înfăptuiri neiscodite. Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India 
sufletească actuală. Dintre premergătorii aceştia se va înălţa mâine Columbul unei lumi cu 
existenţa virgină. Sub beţia energiilor despletite coarde pasul lor sgârie carnea secolului. 
Şi fiecare deschide drum spre inima acestui ceas. 
Suprarealismul e încă din seria străduinţelor sus amintite. ™ 
Pentru eiortul acesta, entuziasmul nostru i-1 dăruim întreg. Pentru posibilităţile şi fecunda 
rea lui însă, rezervele noastre sunt infinite. Faţă de avuţia de inedit a curentelor precedente 
suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu. Dimpotrivă. Doctrina lui înseamnă o în 
toarcere târzie spre un isvor în trecut. Instituirea haşişului şi visului ca principii de artă, 
dezagregarea excesivă, aparţinuseră încă de mult expresionismului, acesta la rândul lui re- 
editor al complângerilor nazale romantice. Pledoaria de susţinere a suprarealismului, devine 
deci, însuş actul lui de acuzare. sa§ 
Eroarea eră comisă dela început. Teoriile de psihiatrie ale lui Freud nu puteau 
iniţial sluji Ia realizări de artă. Transpunerea lor pe un plan străin, însemna o