cuvântul sacrileg, masturbaţie. Pesemne că experienţa preţueşte mai mult de cât opera însăşi. Ea o 
valorifică, n’o nemureşte „Imtegral", e un funicular urcând în brădet uneltele tuturor sensibilităţilor 
moderne cari s’au succedat şi pe proletarii aprinşi de un nou mit!... Din basilica râmleană, depe 
ţărmii săratei Mangalii, mata părinte, nai decât bulgărul de marmoră cu crinul săpat în inimă... 
care zace ac', la picioarele mesei. V sul şi exprcsia^i umană e inscripţie pe vânt. Deaceia preferim ere' 
zia noastră, inţelelepciunilor anterioare, ori cât n’am dispreţui relativ absolutele axiome pe care le^am 
moştenit... Câte odată, doi şi cu doi nu fac patru. Pe noi ne înveselesc steguleţele înf pte cosmopolit 
in coaja planetei. Şi totuşi, iată acest număr intrat în buna, deşi europeană, tradiţie românească. 
Vom dedica unul artei iconarilor, făurarilor de cuvinte şi meşterilor de scoarţe anonimi român 1 '. 
Nu vom uita însă câ deşi fii ăstui pământ suntem tot atât asiatici, africani sau americani. Cerem 
numai să înceteze farsa tradiţiei Isus, Thebaida, Brătescu Voineşti, Universul literar şi toată porcăria 
generos stimulată, prelungit în trecut prin Iosif, Carol Scrob, până la logofătul Conachi. Cronicarii 
de pildă, ne sunt contimporani, pentrucă aveau curajul expresiei... 
— Spune^mi ai citit „Madona din port" publicată în Viaţa Românească ?.. Nu ?! Citeşte'O cu glas 
tare ca s’o ascult şi eu... 
— Nu i aşa c’aş putea şi eu colabora la voi ? 
— Remarc, părinte, că prea m’ai lăsat să gonesc pr'n stepă. Venisem pentru... 
— ...Arghezi. Fostul mitropolit Ghenad e fusese trinrs în surgh'un la Căldăruşani — Macedonski îl 
apăra prin „Liga ortodoxă". Drept răsplată prima oarecari fonduri. .Arghezi îl făcea pe intermedia' 
rul — cu bicicleta şi pe jos — aducea nutriţie pecinrară cuibului de pamfletari. Nu ştiu cum s’a făcut 
c’a trebuit să plecăm amândoi la Căldăruşani. N’am luat’o pe drum — după cum ai bănui — ci tă' 
ind pârloage, porumbişti, peste vreji, peste soare, peste tmp, plutam deasupra zorilor. 
Vedeam pentru întâiaşi dată o mănăstire. Şi Căldăruşanii, resfrântă în iaz, prăbuşită de bătrâneţe 
era încă frumoasă. Cum ajunseserăm Arghezi se repezi la călugărul Ghenad e şi'i sărută mâna. Fu 
răm trimişi la arhondaric. Ne'am hârjonit toată z ua, am dosit două hârci din boltniţa mănăstirei 
— „Iţi aduci am nte de nuvela mea „Hârcă pentru hârcă“ ? — Am ascuns hârcile sub pat. Arghezi 
dormi profund; eu, mă svârcol'am, mă chinuiau hârcile, plutiau peste m*'ne,£se lăsau ca n şte căpuşe 
în păr... Deabea am aşteptat să zoriască ca să'l trezesc pe Arghezi. Eu'l 
sgâlţiam ; el se ’ntorcea pe cealaltă parte. Numai când Fam convins că 
s’ar putea să ne surprindă cti hârc le sub pat, s'a sculat, am strâns hâr' 
cile în basmale ca să le creadă călugării lubiniţe, şi am pornit înfricaţ’. 
Am poposit întrV pădure. In răcoarea umbrei am simţit cum sufletul 
mi se revarsă într’al lui Arghez : ... ca Prutul în Brateş. 
Eram prin clasa VI; Arghezi numai într’a V-a şi mai aveam de dat 
nu şt u ce examene., nu de corijenţă... 
— Ştii ce — i'am spus ltr Arghezi — să rămân eu anul ăsta repetent, 
tu m’ajungi la anul ca să putem să fim colegi... înţelegi ce înseamnă 
să răstprni o clădire, trudnic construită, să aprinzi o casă ca să dai un 
spectacol splendid prietenului celui drag ? Am întors acele onrcului 
G. Galaction 
Desen de T. Arghezi (1912) 
vieţei mele, să corespundă cu orn'cul lui Arghezi.. 
A RGHEZI $l POLITICA 
Voci mii autorizate ca a mea: aceea a lui Gila Gilaction, Fundoianu, au exprimat sentimentul înaltei admiraţiuni 
şi a simpatiei profunde ce le-a inspirat incomparabilul poet care e Tudor Arghezi. 
In adevăr, nimic nu e mai de admirat ca o formă pu r ă, impecabilă, ce îmbracă o sensibilitate rară şi o gândire originală 
Cu un talent egal de prestigios a ilustrat Arghezi, în scrisul românesc şi pamfletul politic. 
Personal îmi exprim, aici cu timiditate, un regret, pe care i l'am mărturisit şi lui, în lungi discuţiuni, în care aveam 
iluzia că l’am convertit ia... Socialism, — „Ce păcat, că această pană vitriolată de polemist virulent şi acerb, nu a fost 
pusă în serviciul ideilor sociale de avant—gardă !“ 
I-a plăcut însă lui Arghezi. din tot începutul, să se aşeze în afară şi pe deasupra doctrinelor şi, partidelor politice. 
De sus, în diletant anarhist, s’a amuzat să arunce săgeţi înveninate, când plutocratici ce veghează, triumfătoare, în_ 
tr’o societate în decrepitudine, când democraţiei, născânde, ce-i apărea ca un regim de pură disoluţie. 
: Artist impresionist în polemica politică şi socială, Arghezi a visat poate ca şi Renan o „ariştrocratie in 
telectuală', privind cu scepticism la conflictul, ce i se pare fără sfârşit şi fără soluţie, între masse şi individ.^ 
‘ "Să fi crezut oare, el, că în republica socială, artiştii şi literaţii vor fi excluşi, ca în Republica lui’Platon? 
C. Titel Petrescu