BELŞUG 1 ) El, singuratic, duco către cer Brazda pornită ’n ţară, deia vatră. Clnd îi priveşti, împiedicaţi în fier, Pare de bronz şi vîtele-i de piatră. Grîu, popuşoi, săcară, mei şi orz, Nici-o sămînţă n’are să se piardă. Săcurea plugului cînd s’a întors Rămîne-o clipă ’n soare ca să ardă. Ager, oţelul rupe dela fund Pămîntul greu, muncit cu duşmănie Şi cu nădejde, pînă ce, rotund, V Şi-aşază luna ciobul p3 moş's. ; t. a. desen de Maxy'l Din plopul negru răzimat în aer Noaptea pe şesuri se desface lină, La nesfîrşit, ca dintr’un vârf de'caer Urzit cu fire roşii, de lumină. E o tăcere de ’nesput^de leat. Tu nu-ţi întorci privirile ’napoi. Căci Dumnezeu păşind apropiat, li vezi lăsată umbra printre boi. T. Arghezi BHBBBBBHBBMBL 1) Exemplu poezie T. A.: text apărut; publicat de noi cu învoirea autorului.