P E $ T E L 
Într’un urcior de cristal rotund plutesc pe dungă, imobili ca nişte frunze de aramă, peştii domesticiţi 
ai aurorelor depărtate. închişi în trei elemente, care sînt numai felurile deosebite ale uneia singure şi ace 
leiaşi divine materii: lumina, ei licăresc în aerul invizibil, în lichidul diamantin, în păretele vasului, cons 
truit în curba unui reflex ; ca şi cum viaţa lor împărătească s’ar petrece într’un punct astral, străju't cu luceferi. 
Rareori s’au alcătuit laolaltă mai multe şi mai ciudate însuşiri desbinate, ca să dea naştere unui corci mai neasemuit. 
Metalele, pietrele preţioase şi florile, adunate la strigarea unei fantasme vrăjitoare, prin Domnitorii lor pitiţi 
în peşteri şi scorburi, şi prin delegaţi, s’au învoit într’o zi, pentru o singură dată, unele cu altele, să se 
căsnească să dea la iveală o frumuseţe nouă, iscată din închipuirea lor. Fiecare din dobitoacele alese ale 
pămîntului, aerului şi apelor a pus firimitura ei din ceiace avea, ştia, dorea şi putea, întru săvîrşirea mi 
nunatului mare lucru mărunt. Ele veneau ca rînduneaua cu bobul de lut în cioc, pe care-l striveşte pe mar 
ginea cuibului început; căci, după zapisul scris pe o coajă de mesteacăn şi iscăilit cu zeci de mii de nume, 
care de care mai gingaşe, făpturile şi jivinele aveau îndatorirea să aducă, la cîte un ceas din noapte, pe 
rând, prafuri sau mărgele. 
Muncindu se cu stâncile, tîrîş, paraliticul şarpe, osândit să umble fără picioare, să se sprijine fără genunchi 
şi să se arunce din păduri în păduri fără aripi, ca o nălucă lungă mlădie, a venit cu cel mai scînteie- 
tor solz al neamului său cu rubedenii multe, şi l-a pus dar, în tiriziile de foi de aur ale vraciului, însăr 
cinat cu strîngerea materiilor prime. Şi şarpele a plecat ca un pîrîu, care ar merge cu izvorul lui după el. 
Intr’o pungă de borangic, părăsită de o crizalidă, fluturii au adus cîte puţin din făina aproape nepipăită, 
cu care ei se pudrează în faptul serii pe spinare şi pîntec. Contribuţia fusese dumicată cu economie de pe 
aripile tuturor fluturilor cu mustaţă de chiciură catifelie şi talc, această pulbere fiind cea mai scumpă şi 
mai rară din toate gătelile necîntărite ale lumii; ceaţa sufletelor călătoare, cu care se ciocnesc insectele 
în zborul lor prin haosul ultramarin. Silicate, bichromate, fluorură şi oxalaţi de azur. 
Păuniţa şi-a scuturat coada de scîntei arămii, snop cu spicul rotund, cu cinci curcubee, în mijlocul cărora 
fulgeră ochiul de smarald cu pupila de micşunele al fiarelor din Apocalips. 
Mai darnic şi mai jertfitor, sticletele ş : -a dat ochii lui amîndoi, care au şi fost păstraţi neatinşi pentru 
peştele roşu şi puşi de a dreapta şi de-a stingă obrajilor, de asupra penelor înnotătoare. Şi cum se făcuse 
beznă deodată şi sticletele orbit rămase locului, nemaiputînd pleca, milostivitu-s’a de el Piticul, care şţ-a 
scos mărgăritarele negre din paftale şi le-a împrumutat sticletelul ca să vadă. 
Ariciul şi puii lui au fost aduşi pe o tavă de lac, rînduiţi unul lingă altul, ca periile berce într’o trusă de 
voiaj. Ei au dat undrelele şi acele cu gămălie pentru şira spinării şi oasele f ne, fără să cugete la undiţi. 
Din tabacherea uitată printre arici, s’a ivit capul de pui de găină al broaştei ţestoase şi coada ca un cîrlig. 
— Mulţumim de bunăvoinţă, au grăit Piticul şi Vraciul; nu avem ce lua dela dumneata. 
Şi broasca ţestoasă a purces de vale, ca un sărac. 
Columba vişinie a dat puţină mătase din ştofa pîlpîitoare de luciri a guşii. 
Ursul, inlrînd în încăperea muntelui cu ţurţuri de piatră, învăluit într’un nor albăstrui de muşte, ţinea o labă 
ca o mină, în care ar fi păstrat ceva preţios. 
— Am un bob de smeură suavă pentru EL, zise ursul, gîndindu*se la chipul ce trebuia să se nască din 
daruri şi meşteşuguri. 
— Pune-o delicat aci, în foaia de aur, răspunse Vraciul. 
Dar prostul o pierduse pe drum. 
Ca o mireasă învăluită pînă la grumaz cu zaimfuri străvezii, apăru Efemera, zeiţă verzue a libelulelor noc 
turne, îmbrăcată în aripi de patru ori mai lungi decît corpul ei de nefiinţă. Ea se aduse toată şi toată se 
dete, ca un lucru, în întregimea lui puţin. 
Lebăda ceru pentru viitor locul de profesor de înnot, cu condiţia să-L prindă navigând şi să-l mănânce. 
Ea trebui să se depărteze dimpreună cu tovarăşii ei, barza cu ciocul portocaliu, raţa şi gâscanul coxalgic, 
alungaţi de cobolzi. 
Florile fură nespus de gentile faţă de viitorul băetan, pus la cale de puterile zămislitoare de frumuseţi. 
Primele sosite, într’un şir imens de legănări, au fost lalelele, ca nişte fecioare zvelte cu amforele purtate 
pe creştet. Fiecare a vărsat în tidva de sidef a vraciului, diamantul cîte unui bob de rouă, din cofele lor 
fragile şi multicolore, brăzdate cu râuri de cămeşi româneşti. 
Leandri aduseră garoafele lor, cu miezul trandafiriu de pepene verde. 
Măceşul s’a desfoiat ca ninsoare moale. 
ţj| Păpădia dete bumbacuri pentru o saltea cît latul mînii, care avea să fie cuibul de născocire. 
m Muşeţelul, chimenul, sunătoărea şi muştarul aduseră în sticluţe cît bobul de mazăre, doftorii şi 
unsori. Isma dete picătura ei glacială, pentru ca apele să fie de-apururea proaspete şi reci. 
1) Exemplu literatură T. A.: text apărut; publicat de noi cu învoirea autorului