PUN 
Sonia : 
Zail : 
Sonia: 
Zail : 
Sonia: 
Zail: 
Sonia; 
Zail : 
Sonia: 
Zail: 
Sonia: 
Zail : 
Sonia: 
Zail : 
Sonia; 
Zail : 
Sonia: 
Zail : 
Sonia: 
Zail : 
Sonia: 
Za//: 
Sa/z/a: 
Zail: 
Sa/z/a: 
Zail: 
Sa/z/a: 
Za//: 
Sonia: 
Za// : 
Sa/zz'a : 
Zail: 
Sonia: 
Za//: 
Sa/z/a: 
Za//: 
Son/a: 
Zail; 
Sa/z/a: 
Za//: 
Sa/z/a: 
Za/7: 
Sonia: 
Zail: 
Sonia: 
Zail; 
Sonia: 
Zail: 
Sonia: 
Zail: 
Sonia; 
Zail: 
FEBRUARIE 192S 
Sonia: 
Da. 
Zail: 
Lasă-mă să citesc. (0 priveşte cu disperare) 
Citeşte, iubitule. 
■(Zail încearcă să citească. Sonia se retrage 
într’un colţ al odăii). 
Sonia: 
Zail! (0 pauză de câteva minute) Zail! (Se 
apropie de pat şi se pune în genunchi) Zail 
ascultă*mă ! 
Zail : 
Iar ţi-e frică de mine ? 
Sonia: 
Eu.. eu... 
Zail : 
(Cu bunătate) Suntem toţi slabi. 
Sonia: 
Mă iubeşti ? 
Zail : 
Da. 
Sonia: 
0 să mă iubeşti întotdeauna ? 
Zail : 
(Cu o voce stinsă) Da. 
Sonia: 
Trebue să vorbesc. Zilele şi nopţile trec încet 
şi durerea mea devine din oră, în oră, mai 
grea. Mă simt slabă, fără puteri. Numai pot 
să mint... să te mint... Da, să te mint. 
Zail : 
Să mă minţi? 
Sonia: 
(Cu vocea răguşită şi repede) M’am... m’am 
vândut... 
Zail : 
Te-ai vândut? (Suspină profund. Se uită lung 
la ea). 
Sonia: 
Ne trebuiau bani. 
Zail 
(Ca un ecou) Bani. 
Sonia: 
Trebuia să plătesc medicamentele. 
Zail : 
Picăturile mele. 
Sonia: 
Şi lemnele. 
Zail : 
Si doctorul... 
Sonia: 
(Cu violenţă) Tăci! Destul. 
(Continuarea în numărul viitor) 
Scarlat Callimachi 
LA REVUE EUROPEENNE 
Edmond Jaloux 
Valery Larbaud 
Andre Germain 
PhiEippe Soupault 
G III Richter, Berlin 
Dfir Sfurm 9 H. Walden Berlin 
Les Feuilles Libres, Paris 
Alta Tensione, Milano 
T No. 14 
Nu. 
Sonia ! 
Nu, nu astăzi, mâine, poate... 
Mâine ? 
Poate ? 
Vorbeşte-mi acum. 
Nu. Nu pot să-ţi spun adevărul. 
Sunt bolnav. 
(Cu mai multă putere) Nu. 
Foarte bolnav... voi muri... în câteva zile. 
Nu-i aşa ? Ţi-am spus... 
N’ai să mori. 
Ţi-a spus tot adevărul... 
(Neînţelegând) Cine ? 
El. 
(Distrată, obosită) El ? 
(Cu nerăbdare) El, doctorul. 
A spus că te vei vindeca... Răbdare. 
(Cu bucurie) Atunci ? 
Sunt atât de neliniştită. 
(Gânditor) De câteva zUe eşti atât de tristă... 
îmi vorbeşti cu frică. Pare că ţi-ar fi frică de 
mine. Ai urme de oboseală pe faţă. Privirile-ţi 
sunt duse... mâinele-ţi tremură, când mă a- 
atingi. Plângi adesea. 
(încet) Plâng? 
Plângi în ascuns. 
Zail! 
Vorbeşte-mi! 
Peste câte-va zile. 
De ce-mi ascunzi ceva ? 
Nu... da... mâine, mâine... 
De ce mâine? 
Eşti bolnav, slab... 
Vorbeşte-mi! Mi-e teamă de necunoscut. O 
mul e atât de slab şi soarta sa atât de crudă. 
Crudă ? 
Spune-mi adevărul. 
Mâine... 
Nu. 
Lasă-mă. Fii bun şi mare. - • 
Mâine voi fi şi mai slab. 
Nu. (Tăcere lungă). 
Dumnezeu a făcut omul mic şi slab. Univer 
sul e mare şi rece, iar fiinţa mică care se nu 
meşte «om» umblă în acest univers şi tre 
mură. căci totul în jurul lui ţipă, plânge sau 
râde : viciul şi nebunia... (Cu ură) virtutea, ier 
tarea, dragostea şi toate aceste spectre nu 
sunt făcute decât ca să roadă sufletul şi cor 
pul acestui „om“. Nu mă asculţi ? Dumnezeu 
a creat omul ca să-şi râdă de el. 
Zail (Cu frică) Destul! 
Iată omul său, (Râde) 
Eşti nebun ? 
Nebun ? Nu... dar ziua fatală va sosi şi raţiu 
nea mă va părăsi.. 
Destul! (Cu frică) Destul ! 
(Linişte) 
Dă-mi o carte... Vreau să citesc. 
(Cu blândeţe). Ai să oboseşti iubitul meu. 
Vreau să citesc. 
Nu mult. 
Nu mult. (Ea îi dă cartea) Eşti supărată? 
Nu. 
Sunt bolnav, foarte bolnav. 
Nu e adevărat. 
Da, sunt foarte bolnav, trebue să ai multă 
răbdare cu mine... 
ATTENTION ! 
Bureaux: Str. Batişte 31 Bucarest 
CALLIMACHI 
Tip. «REFORMA SOCIALA»