u N U risc, o aventură totală. Podurile de refugiu aruncate în aer. Nici o ieşire de incendiu, nici un semnal de alarmă ascuns ca un as de pică sub mînecă. O îndrăzneală şi o uitare 'pînă la urmă. Numai astfel din dezolarea, din imuabilul care ne înconjoară va scăpăra amnarul poemului şi poate al revelaţiei. Cît de penibil refugiul într’o aprobare şi un „rezultat” în timp. Postura de „neînţeles de contimporani” îmi pare ase meni glasului găunos al fetei de pension plimbîndu-se cu buzele pîfrguite sub caişii în floare, că nimeni n’o cunoaşte 'şi n’o în ţelege. Ca şi cum un singur semn din alfabetul magic al văz duhului şi al lumilor ar putea găsi Jîn noi o echivalenţă şi o dreaptă măsură. „Nu scrim pentru voi surzi contimporani ci jpentru o generaţie care va veni peste 50 de 'ani”, spun unii. Ce mare scofală sjă fii cu 50 de ani înaintea sau în urma piticei «civilizaţii ,a 'oamenilor, faţă cu cele cîteva milioane de jam\ cari după calculul astronomilor vor avea să desăvârşească în sistemul planetar existenţa pământului. Nu, nu scriu pentru viitor şi nici pentru voi amabili con locuitori şi confraţi de acum. De,unde concluzia, că peste un număr de ani sensibilitatea şi inteligenţa colectivă sau individuală vor fii de o valenţă superioară celei de ; azi. Durata în timp a glă suirii e deasemeni în afară preocupărilor mele, „Să vedem ce va rămîne din literatura D-tale peste 10 ani. Să ne întîlnim şi să stăm de vorbă atunci”, îmi spun D-nii E. Lovinescu & Co. Dece o întîlnire peste 10 ani şi ,nu peste cîteva zeci de secole? Trecut, prezent, viitor într’un vălmăşag arbitrar, alu- necînd pe suprafaţa creierului crepusculară ca turmele de nouri pe masa de biliard a cerului., Urmăresc şi vreau linia poemului pentru bucuria şi neliniştea lui în sine. Pentru fiorul lovirii cu tîrnăcopul de argint al versului în smalţul vasului cu monezi şi brăţări îngropat lîngă oasele pămîntului ,în rugină. Scriu pentru o dezlegare şi pentru o regăsire între mărgelele de ^cerneală, făiră să-mi pese de ce va fii sau de ce este, fără să drjămuiesc valoarea cărţii după vieţuirea de un an în plus sau în minus. raa N'am iubit nici odată batjocura. Lucrurilor, care scapă înţelegerii mele, le-am dat tîrcoale cu teamă, cu un ochi străduit să prindă o mişcare neprevăzută, o 'tresărire; jîn somn'revelatoare. Zeflemeaua însă — această fundă a prostiei sonore — nVa umplut totdeauna de dezgust ca o boală ruşinoasă ca o exemă cerînd alifia de zinc albă. Tăria celor de o vîrstă cu mine stă în/conştiinţa dezastrului iremediabil a relativităţii şi omenescului oricărei întreprinderi, în certitudinea universalei nicertitudini şi a ridicolului oricărui elixir formulă — toate formulele trebuie ,ca şerpii să năpîr- lească — în, mai ales, singura .morală şi religie a poemului. Mă gîndesc la scrisul şi figura lui Ion Călugării. Peniţa lui îinchide o temere fruntea continuă 'desfăşurarea în noapte a stelei polare şi e în surîs atîţa .nelinişte îneîf nimic nu m’ar putea opri să beau paharul pe care mina lui mi-1 întinde în vis, chiar dacă aşi şti că vinul dinăuntru se va preface în cucută. Niciodată Ion Călugării n’a luat numele poemului în deşert. BALDACHIN LINEI PASCAL Deschide corabia de frunze a pădurii zornîie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii taurul luminii cu coarnele buclate în fîntîni. Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial această glastră a arborelui genealogic presăraţi peste el mălaiul canarilor rupeţi pîinea în două a vulturului din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea şi pune între neant şi viaţa din toate zilele J apostrofa pliscului său In plicuri scrisorile sunt mîini cu cari ne căutăm reciproc o stea filantă hymenul în traectoria sîngelui Intime trimisă epistola păsărilor. Pat nupţial crisantema nopţilor de fosfor în zîmbetul tău a plîns un bebe poetul un bebe sanguin altetul ld/ 4 kgr. Lindberg dintr’o infimă disenterie puteau muri Attila Guillaune ÎI s. a. m. d. - Umbli prin sînge acum închis ca în turn te apleci sub inimă ca sub abat-jour picătură de mercur a surîsului filigrana laptelui în ugere filigrana sufletului în surîs urcă poliţa vîrstei şi sparge borcanul astrelor copil nemernic tu care eşti legat cu unda lactee a sinului cu unda fără refuz a ochiului o plapumă fără alunecări e pleoapa mamei Rupeţi din leagăne capetele copiilor precoci camargherite pentru butoniera veacului fără precedent mîine vor vesteji în paharul cu ăpăj al uitării corăbiile plecate spre Indii. Stephan Roii Nu viăjd în ce ar sta deosebirea între bresla scriitorului şi aceea a funcţionarului comercial sau a instalatorului de canale. Reuşita bănească ori morală (?), a scriitorului e egală oricărei alte reuşite: a negustorului de ciorapi, a industriaşului, etc. Dar nici o aripă nu i se atinge de tîmplă, nici o tulburare nu trece prin apele ochilor. mi Există de bună seamă speciile cele mai variate. Excrescenţa scriitorului de vieţi romanţate sau de memorii cu fraza ca o tnedalie: „23 Iulie 19... Azi am stat Ia masă cu Rudyard Kypling. Am vorbit despre Scha kespeare” şau „Aşi fi vrut să duc mai departe viaţa eroului meu Eudoxiu” etc. Şi presa celo,r 5 con tinente se scoală în picioare, mulţumeşte cu o reverenţă. Dorinţa oricărui scriitor romîn de a fi tradus şi pomenit în limba franceză. Dece nu în limba coptă sau anamită? Cînd toate se vor fi sfîrşit, cînd din plante şi sori nu va fi rămas decît o cenuşă invizibilă va mai stărui numai fiorul dis tilat în eprubetele vinelor de nopţile şi tăcerea poetului 1 2 3 ). 1) Poemul nu trebue să îie nimic. 2) E vorba fireşte de a serie de adevăruri relative. 3) Poemul refugiat pur în reportagiul lui F. Brunea. (Va fi justificarea „Dimineţii“ în clipa judecăţii de apoi). Dar e o cascadă e o fundă, poemul fibre degetele tale Brunea. Intre a trăi aventura/ şii a io scrie prefer ipostaza din urmă. Vieţile cele mai pline de miez şi de uragane nu se găsesc nici odată între colaboratorii revistelor, Intîmplările unui singur de ţinut de drept comun sunt mai fecunde decît toată viaţa romanţată sau nu a lui Arthur Rimbaud. Diferenţa înspre înalt, vine din intensitatea coardelor sub pleoapă sau inima destinse. Dar acestea nu sunt decît o introducere. A doua lumină va urma. Ilaric Voronca