ALBA Şl ROŞUL Sinteza 1 Puternicul. — 35 do ani, îmbrăcat modern în negr 11 . Dulcea. — 25 ele ani, îmbrăcată modern, în negru. Roşul. — (A doua fiinţă a lui Puternicul) voi nic, îndesat, 35 de ani, faţa şi părul vopsit în roşu, pyjama roşie cu mânecile largi. Alba. — (A doua fiinţă a Dulcei), firavă, pali dă, 25 de ani, faţa şi părul vopsiţi în alb, tunică albă. F n ndalul de stofă neagră. O bancă de grădină, în lemn negru. Puternicul, în picioare, cu ochii spre cer îmbră ţişează cu patimă pe Dulcea, tot în picioare, cu ochii spre cer. Ei nu văd pe Alba şi Roşul care zac culcaţi pe spate, cu capetele despărţite, aproa pe de ra m pă şi cu picioarele ca şi împreunate sub bancă. Puternicul. — Te iubesc ! Cât te iubesc! Nebu neşte ! Tu eşti idealul de lumină mântuitoare în oceanul întunericului. Tu eşti o scară de lumină ce se înalţă către Lumină ! Merg, dar în curând voiu sburâ. Fiecare sărut al tău îmbărbătează ari pile mele... Dulceo ! Sue-te odată cu mine ; ajută- mi să mă sui. Dulcea. — (ludndu-se la întrecere în clelir). Da, dragostea mea. Sunt scara ta ele lumină, dar scur tă şi şubredă. Aş vrea să’ m i multiplic corpul la infinit. Ai avea astfel un miliard de trepte de carne, sânge, sentiment pentru a te sui spre Lu mina. Dar spune-mi : eşti fericit ? Puternicul. — Da. Dulcea. — Totuşi, zăresc o umbră de tristeţe în ochii tăi. Puternicul. — Nu, nu ! Ba da... Şi tu desigur, suntem fericiţi, dar o umbră întunecă bucuria noastră. ■ ; Dulcea. — Sunt hainele noastre negre, care nu luminează. Puternicul. — Fiecare iubire poartă cu sine doliul după ceva. . — Chiar, dacă am fi îmbrăcaţi în roşu, iot puţină bucurie ne-ar da acea culoare, pentru că negrul înghite ori-ce culoare. Noaptea e adân că. Puternicul. — Nu o umbră, ci un zgo in ot tur bură fericirea noastră. Ia ascultă-cele, două fiinţe vii care sforăe. Dulcea. — Le uitasem ; aproape că nu se mai văd. Asta pare puţin de sânge. Cealaltă pare pu ţină zăpadă. Puternicul. — Sforăe şi ea ? Dulcea. — Nu. Alba suspina în somn. Puternicul. — Nu e chip să fii odată singur. Prezenţa fiinţei celeia care sforăe mă apasă pe umeri ca o şubă. Nu te poţi îmbrăţişa şi iubi bine, în astfel de condiţii. Dulcea. — Nu te terne.. Iubirea bir ne totul ! (Se îmbrăţişează). CORTINA Sinteza II Fundal de stofă albastră. In faţa fundalului un divan albastru. Puternicid şi Dulcea sfârşiţi Fi abătuţi, se îndreaptă spre- divan silindu-se să nu calce pe Roşul şi Alba ale căror trupuri zac întinse cu capetele despărţite aproape de rampă şi eu picioarele ca şi împreunate sub divan. Pu ternicul şi Dulcea se tolănesc pe divan. Dulcea. — Puternice, scump ideal, mai mult de cât divin, mor. Sărutările tale m’au stors, m’au rupt. Dă sufletului meu o clipă de răgaz. Mă tem că ’nnebunesc sau mor. Puternicul. — Şi eu sunt lovit de moarte în furibunda desfătare a sărutărilor tale. Sunt bi ruit, sleit. (Deodată sar în picioare. Alba şi Roşul. s e în tind a-lene, apoi încep să sară nebuneşte, în timp ce Puternicul şi Dulcele pcir leşinaţi, nemişcaţi. Salturile Albei şi Roşului devin frenetice. Atun ci Puternicul şi Didcea se trezesc clin moleşealci lor şi încep iar să se sărute. Asta potoleşte mişca rea Albei şi Roşului, cari devenind prevăzători şi, felini, se retrag după divan, unde rămân fără să m işte. Alba clupă Dulcea, Roşul după Puter nicul). Dulcea. — Mă iubeşti % Puternicul. -— Mult ! Dar tu 1 Dulcea — Mult. Puternicul. — Regreţi l Didcea. — Nimic. Dar tu % Puternicul. — Nimic. (La aceste cuvinte, Ro şul se repede asupra Albei, o trânteşte la pământ şi aproape că o sugrumă clupă divan. Puternicul Trisinteză de Marinetti ■ L,!/ I . j ■ l ■ : >. ! < I h . ■ 1': Tradusă după manuscris de M. MIRCEA şi Dulcea continuă să vorbească fără să observe ce se petrece în spatele lor). Dulcea. — Cât oare va dura fericirea noastră °l (Alba şi Roşul s’au sculat,,şi rămân nemişcaţi şi drepţi după divan). 'nicui. — întotdeauna ! Dulcea. — Cine ştie ? Puternicid. — Se zice că orice dragoste are o viaţă mijlocie de trei ani. (Pauză). Se zice că dacă dragostea supravieţuieşte primilor trei ani ajun ge mai întotdeauna fericit până la al zecelea. Didcea. —■ Peste zece ani, am,să fiu. bătrână ; voi avea 35 de ani. Puternicul. — Şi eu 45 ! Ce-are-aface : devre me ce sorb infinitul depe buzele tale ! Sărută-mâ, Aşa, toate umbrele au dispărut. . (Bianca trece m âneca ei largă peste capul Dul celui. Roşul face la fel cu mâneca pyjamalei lui, peste capul puternicului). Puternicid (desbărânclu-se cu un gest brutal de contactul acesta, îmbrăţişează cu patimă pe. Dulcea. îndată Alba şi Roşul se înghemuesc lângă fundal, la dreapta şi la stânga, aşezaţi-la pământ, cu mâinile întinse, trişti ca doi cerşe tori neluaţi în seamă). — Şi acum, să dansăm. Am o poftă nebună să dansez. Dulcea. — Şi eu. Puternicid şi didcea dansează un vals tărăgănat, înlănţuiţi dar cu feţele despăr ţite una-cle-alta. Didcea tri m ite sărutări Roşului. Puternicul trimite sărutări Albei). CORTINA Sinteza III Fundal de stofă neagră. Pe banca neagră, Pu ternicul şi Dulcea, adormiţi, tresar ca sub povara unui vis urât. Aproape,de* rampă, Alba şi Roşul, complotează în genunchi, cu spatele la public. Alba. — Am plâns. S’au iubit. Am minţit. S’au sfâşiat, Iar acuma, continuă să se chinuiască în somn d N’au nimic ca să sufere. Au creat o du rere artificială. Roşul. — Nu puteam mistui fericirea. Nimeni n’a poate m istui. Toţi o varsă. Fită-te cum visu rile lor se chinuesc unul pe altul. A venit vremea să lucrăm. Hai ! (înaintează pe brânci. Când sunt la picioarele Puternicului şi Dulcei, sar asupră-le, încercând să’i sugrume). Puternicul (luptându-se cu' Roşul). — Ajutor ! Ajutor ! Didcea (luptându-se sălbatec cu Alba). — Aju- ior î Ajutor ! Puternicul (desprinzându-se, către Roşul). — Te recunosc, canalie ! Eşti a doua fiinţă a mea ! Eşti inchizitorul, călăul l Te crezi stăpânul meu ! Nu eşti şi nu vei fi ! Eşti o culoare. Eu sunt vo lumul tău. Fără memoria mea, tu nu poţi trăi. Am puţintică 1... Pretinzi să mă monopolizezi. Nu mu. SL.u ia dispoziţia ta pentru lupta finala. Dar nu aici. {Apoi întorcându-se către Dulcea), La revedere, Dulcea mea. Sa m ă scap de canalia asta şi mă reîntorc- Dulcea. Ai dreptate. Nu acostam locul-pen tru curmarea unor vechi răfueli. Mă descurc ^de această stupidă şi aşa-zisă.prietena şi ma^ reîn torc. Pe urmă, ne vom iubi în pace şi fără mar tori. puternicid. —- Ş'. fără întrerupători. CORTINA (Trei secunde, apoi după două lovituri de re volver). Autorul. (Vine la rampă) • Vreţimlesigui sa aflaţi ce înseamnă aceste două împuşcaturi. Sunt, pe-alese, sinuciderea Puternicului şi a Dulcei, sau, sinuciderea prea trecutei Alba ş 1 a p:ea în vechitului Roşu. Pe-alese, zic, pe-alese, pentru ca mi-e groază de un simbolism precis. F. T. MARINETTI Când vine noaptea copiii, din cer sparg jucării de âur şi le rostogolesc pe bolţile cerului Adorm apoi cu pletele lumină peste risipa cea de aur şi nimeni nu ştie ce visează atunci copiii. Copiii pământului când vi|ne noaptea, goi şi flămânzi cu pumnii mici încleştaţii pe beznele dureroase ale ochilor adorm şi ei visând, şi toată lumea ştie ce visează atunci copiii... Căci clopotele nopţifi trec încet pe sus aproape... aproape... tot mai aproape, aşa precum treceau odinioară pe ape paşii lui Isus. TANA QUIL Cei osândiţi... Vina aţâţărilor neomeneşti şi a gălăgioaselor pro cesiuni studenţeşti, n’o au numai ocârmuitorii noş tri, unii preoţi îndepărtaţi de seninătatea /textelor evangeli c,. unele prea .cinstite, şi cam sbârcite feţe de cucoane ortodoxe, tete bătrâne, bişericoase dar şi o parte din ticăloasa burghezime ovreiască. Ne vine extrem de greu s’o mărturisim. Ştim cum se răstălmăcesc cuvintele. De aceia se cuvine să osebim neghina de grâul curat. Există o negus- torime ovreiască oropsită de Dumnezeu, de ne legiuirile legilor actuale şi sărăcia în care, se sbate. E numită nu ştim din ce pricini: burghezime. No rodul nerod crede c’are comori ascunse în burtă şi sub chelie. Mai există încă 0 sărăcime ovre iască pieritoare de foame, lăsată pradă sunătoarei filantropii a chiaburimei. Stratul acesta e însă ne cunoscut, pentru că e tare greu şi tare căzut la fund. Dac’ar cunoaşte cineva truda, suferinţă aceasta tă cută şi umilă neîndoios că n’am mai fi martorii acestei uriaşe stupidităţi, zisă mişcare antisemită. Există însă un altfel de Strat ovreiesc, uşure ca spuma, umflat şi trufaş. Parveniţii. Oamenii aceştia înăcriţi de umilinţele la care au fost supuşi toată vremea cât au slu jit ga măturători de dughene şi calfe de halviţari, ajunşi acolo unde se găsesc astăzi, nu cunosc de- -cât o singură pasiune: răzbunarea. Se răzbună cu cruzimea nevinovată a zevzecului caraghios şi grotesc. Nu se răzbună însă niciodată împotriva celui sus pus, ci împotriva celui orop sit şi împilat. Celor mari le ling făţarnici tălpile picioarelor, iar pe cei mărunţi îi hulesc cu hulă şi-i scuipă cu muci. Cunoaştem un fost băiat de prăvălie, astăzi co- poţat în vârful unei mari instituţii care a subvenţionat, din belşug ,,Cuvântul studenţesc”. . Domnul ţine să fie socotit ,,rumun” (expresia e a d-sale) şi e prieten care se trage de buric c’un mare păstrător al ordinei. Şi pentru că ,,roităr col- năr” (cum spun ovreii moldoveni) pecetluit pe frunte şi cu epoleţi pe, umeri îi face cinstea să soarbă câte o ţuică împreună şi să sugă o măslină, domnul, vrea să fie mai român decât: e şi a dăruit o respectabilă humă, pentruca bieţii studenţi tpieritori de foame, să-şi scoată mai departe ,,Cuvântul studenţesc”. Pentru o gazetă- scrisă citeţ poate că n’ar fi fă cut niciodată această măreaţă jertfă: Dar domnul este antisemit şi cei mai periculoşi sunt încă an tisemiţii ovrei.. Cugete însă, cititorii, cât de slăbănogi suntem noi, ceşţialalţi, osândiţi să. înfruntăm mânia şivoiului anti semit din dreapta şi din stânga? Cretinii ne vor trece şi pe noi printre rândurile jidoviţilor iar prostia ve selă printre rândurile psiho-pa'ilor, porecliţi huligani!.. ion calugaru