MATISS TEUTSCH (Braşov): Linoleum. TIC-TAC 11 VIAŢA IN GÂND întâmplările 'somnului nu sunt fără însemnă tate. Adevărul lor nu e mai puţin veridic decât al [orelor Ide veghe. Cele două vieţii, lumină şi umbră, şe obiârişesc în aceleaşi adâncuri. Ima gini, senzaţii, .emoţii, somnul Oferă de toate, ase menea [vieţii pe carie ne-am deprins a o consi dera |ca, ,,propriu zisă.” Realitatea lui e mai de preţ Icăci e mai expresivă. / Povestesc [doar pentru mine, de bunăseama, dar şi pentru un cetitor ideal care ar găsi că sunt iun interesant caz de umanitate. j In tomn m’au urmărit multă vreme încă vi sele [din copilărie. Le acceptam cu acela ş suflet, înţeleg asta dlin intensitatea fragedă a emoţiei care ,'se repetă... Voinţa, se risipeşte plăpândă.- Şi 'sunt deodată pe un drum larg şi pavat. O ploaie [subţire.albăstreşte pietrele, alterează până la (violet amurgiul. Clădirile şi grădinile mute depe [dreapta şi depe stânga sunt cufundate în, cernerea infinită ăi monotonă a norului care se desface în pâlnii fine. Fug într’un ritm egal şi [neobosit, fugă. lină. aproape o plutire, singur, urmărit [de o nevăstuică neagră care-şi adaogă salturile făcute, tăcerii acelui oraş. Sclipesc zin- curile lustruite de ploaie. Goana ţine ceasuri, fără (întâmplări, fără ţintă;, fără schimbare în acea [teamă netălmăcită de neVăstuica urmări- (Memoriile Iui Darie încep, ele fapt, aci. Goluri ca între pri mul capilol şi acesta mai sunt însă dc-alungul paginilor ce ur mează. Sensibilitatea dureroasă a autorului s’a lăsat desigur condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor con ţinute, decât de ordinea cronologică şi decât logica expunerii. I. V.) foiare îşi de strania linişte înveşnicită sub stropi. O [sguduitură; alunec şi cad. Dacă [nu mă trezesc visul continuă într altfel Zac |pc un pământ negiiu şi umed cu pete verzi de mucegai, ca în pivniţă. Lângă mine u;n zid de grădină cu tencuiala căzută, cărămiziu şi [fărâmi ci os. Aş 'vrea. sal mă ridic şi nu pot’. Văd 1 io crăpătură. între două cărămizi, duc mâna fn| intervalul Acela şi iată se rostogolesc de acolo bani (de aramă şi de argint cari se multiplică, şi icad fără zornet cu cât scotocesc mai mult. Sentimentul apăsător de adineauri face loc unei minunări [plină de încredere. Deşteptarea mi- aduce [deziluzia şi regretul. Alteori e un punct alb, imponderabil, în colţ, în -bestia din odaie. II văd cum sporeşte rotţujnd, năpădind (întunericul, cum se apropie ca un miez 'imaterial, mă copleşeşte, m;ă înăbuşă. In, zvârcoliri, (alung somnul şi răsuflu. Arar, (acum, mă surprind aceste vedenii cari mă rechiamă în anii dintâi. (Aci, din oboseală sau urât, Jexful vorbeşfe de acelaş erou, la a freia persoană : gramatica e un hamac comod în care te întorci pe ce parte îţi priete. I. V.) Teama de vise rele, nu-1 urmăriâ pe Darie, singură. Mai târziu i se adaose frica de o me lodie, icare însemna pentru el, fără greş, o pre vestire ftristă. E Trăumerei a. lui Schuman: Sus 1) Vezi No. 45, 46.