SOLUŢIA DELA PITEŞTI 
Judaismul nu e o meia- 
fizică şi nici o religie ; e 
o nenorocire ! 
Hei ne 
Când a întors butonul electric, de a rămas 
singur în negură—stea de suferinţă omenească 
peste /valuri de întuneric—D-l. Aurel îşi puseu 
gând să scrie a doua zi o baladă lui Barbă Al 
bastră, dedicată Fejiciei. Balada trebuia sg fie 
cu jtâlc nou. Da, Barbă Albastră avea un palat 
dd .porfir 'cu. o Im ie de camere, dar ucise erau nu 
mai femeile care nemereau în alte camere, de 
cât pea sortită. Rusoaica blondă, uriaşă, deaci 
de da Hotel Splendid primise din mâna D-lui 
Aureii mia de chei a palatului său sentimental, 
dar -— neînldemânare? neştiinţă? lipsă de des 
tin? *— nu nimerise în cămăruţa tainică unde se 
jucase Feficia, acolo unde trebuia să ucidă esen 
ţiala 'melancolie a singurătăţii lui. Singurătatea 
plângea gemu şi mai copleşitor, desgustată şi 
otrăvită.... 
Şi Dd Aurel pipăind cu braţele ’ntinse se 
strecură ţm patul cald încă de temperamentul şi 
parfumul (propriu al marei fiice a Ţarului. 
Speriat ide gândul că pentru tot restul nopţii, 
rusoaica, deşi plecată, nu-1 va mai părăsi, D-] 
Aurel sări în mijlocul camerei şi ciocnind pe 
neaşteptate (geamurile, deschise fereastra — în 
curtea hotelului. Se plecă, sorbi aer curat şi cu 
getă : 
— Nu, Feilicio, forţele naturei nu sunt inter- 
şanjeabile !... [botui e inedit ! Eu, cu ce am putut 
aduce (din trecut în linia trupului şi ce am 'văzut 
cu ochii mei neliniştiţi; tu, ou părul tău roşu, 
râsiţl tău ca un joc de stilete, voinţa ta: bucu 
ria acestei nunţi, înţelesul ei, nu săi întâmplat 
şi nu se va mai întâmpla aidoma niciodată pe 
s u pral a ţa [pămân t u lui. 
Dar ţin val de muzică militară se revărsă; 
venea din stânga Hotelului Splendid, dinspre 
grădina publică. Ideile născură, se ’înmulţiră şi 
plutiră până la acele regiuni unde ne mai exis 
tând jcuvinte, devin ele înşile muzică. Metafi 
zica iD -lui AuHel 'se topi astfel în Nu pot uita pri 
virea \ta, vals cantabil. Când închise geamurile 
şi fele culcă, valsul exala ultimele suspine. Se 
mâi'iuiziră'pocnete tari de rachetă, aplauze, râse 
te.... pa, an grădina publică piteşteană comuni 
tatea'izraelită da o serbare pentru ridicarea unui 
gimnaziu — (cum anunţau afişele mari dela in 
trare) „de ambe sexe şi indiferent de religie”. 
Evreii jdin Piteşti voiau sa! intre în cultura ro 
mână : bravo lor ! Şi pentrucă nu sunt în număr 
prea mare au cerut concursul întregei populaţii 
piteStene: (onoare lor ! Se pare că piteştenii mau 
precupeţit acest concurs. Râsetele nu mai con 
teneau, nici rachetele, iar muzica militară a exe 
cutat câteva uverturi clasice, întretăiate când 
şi Icând de shimyuri îndrăcite, pentru lascivele 
urbei. 
D-l Aurel cu ochii ferecaţi de voinţa de a 
dormi, (simţea totuşi năpădind în capul lui o 
luciditate iSpăimântătoare. Contradicţie încăpă 
ţânată. De aci durere de cap. Şi muzica mili 
tară .care nu mai contenea.... Şeful muzicei tre 
buie [sa-şi fi adlus şi el logodnica sau amanta 
la serbarea publică a comunităţii izraelite. Grav 
era ,că până la 3 din noapte nici vorbă nu putea 
fi |de /linişte; provincialii au obiceiul ordinar 
dld,a petrece până la ziuă. Ceasul dela primărie 
abia bătuse 10. Până pe la 1U/2 D. Aurel trecu 
printr’o (sahară fulgerată de muzică în alămuri 
şi chiote care-1 zgâlţăiau tocmai când socotea 
că aţipise. 
Numai de s'ar strânge banii necesari pen 
tru gimnaziul indiferent de religie, şi mar mai 
lă Inevoie de încă vre-o serbare ! gândi D. Aurel, 
sceptic jşi.(amărât, întorcându-se pe cealaltă parte. 
Muzica (intră în pauză. Ceasul de la primărie 
bătu grav de 12 ori, indiferent de serbare. Tă 
cerea păru işi mai deplină. D-l Aurel trase peste 
ochi, idin nou, pleoapele de jar, în nădejdea 
somnului v— când o rumoare îndepărtată îl făcu 
să (deschidă ochii mari. deodată, în întuneric ; 
deschise [îi erau şi gura şi urechile. Rumoarea 
creştea fca în jurul unui incendiu.... Dar tăcerea 
păru jcă-şi recâştigă domnia. Se auzi o voce: 
— Trăiască România-Mare ! 
Şi alte voci, pe diferite tonuri ; 
— Ura!... 
Apoi ilar linişte. (Ţinea, se pare, cineva o cu 
vântare) (Deodată, idin ce în ce mai tare, din 
voci care se apropiau parcă şi se înmulţeau: 
— Jos jidanii!! Ura ! Jos jidanii!! 
Era 10 manifestaţie antisemită. Piteştiup. îşi 
arăta, prin sentimentele-i virile, înrudirea cu ce 
lelalte (oraşe conştiente ale RomânieiŢntregite. 
Ambele sexe izraelite îşi puteau lua nădejdea 
dela'gimnaziu. D-l Aurel îşi aduse aminte că ză 
rise pe 11a 8 seara patrule cu baionetele la armă, 
trecând (în crucişul şi curmezişul grădinei. Ni 
meni nu înţelesese această neaşteptată măsură 
de (siguranţă. Din potrivă, parcă avea aerul să 
sugereze.... 
(Va urma) 
F. ADERCA