Am cules vorbele lui — cîte
îmi pătrund ca vîrcolaci senmătăţiîe lunare
Să-ţi fac mărgele cu dinţi de rechini
Ce joacă vîrtejuri de vise urîte.
Ochiul de rugină mîncat, foc îndreaptă
Noi intrăm în gura depărtării
Şi sub şirul dinţilor de fort, ceilalţi
Aşteaptă.
E atît de întuneric, că numai vorbele’s lumină.