1* 
Amar ne dor genunchii 
Şi celelalte. 
în ochi ne vîră vîntul unghii 
Să plezniască luminele ca granate. 
Aici poposiră trupe la amiază 
Cum pîrîul se împrăştie în baltă 
E pămîntul ars de durere pentru acasă 
Dospeşte adînc ca păcatul într’un sîn de fată, 
Dar nu ne potoleşte setea şi miroasă a pîine caldă. 
In tabără 
S’a surpat tăria norilor 
A mînat stîrvurile la pîrîu 
A crescut puterea apelor ca fuga noroadelor 
Ne-a biciuit pornirile de dor 
Le-a măcinat ca grîu. 
Plop bătrîn în dunga şanţului crescut 
Desfăşoară pîntecele, măruntaiele 
Blondă-i fata hangiului din Hîrşoveni 
Cîte ore mai avem ? 
Cu întristările pădurii am dormit 
Am descoperit în mine iaz cu cîntec blînd 
Din care plîng cu glas de sfînt: 
— Bate cuiul suferinţii mai adînc că n’am murit. 
1915