21 
Duminecă 
Vîntul plînge în hornuri cu toată desnădejdea unui orfelinat 
Vino lingă mine ca o luntre în tufiş 
Aşterne-ţi vorbele ca paturile albe în infirmerie 
Că acolo poţi plînge nesupărat, că miroase a gutui şi a brad. 
Spune-mi de ţări depărtate 
De oameni curioşi 
De insula cu papagali 
Sufletul meu e vesel şi mirat 
Ca un prieten ce s’a întors deia spital. 
In glasul tău sînt femei bătrîne şi bune 
Braţul tău mi-aleargă în sîn ca un pîrîu 
îmi plac animalele domestice 
In menajeria sufletului tău. 
Pe pod un om e aplecat, fluieră în apă fără gînduri 
La noi e cald şi bucurie ca şi cînd se nasc la stînă mieii 
Povestea ta adoarme ca un copil legănînd un elefant de lină 
La noi e linişte ca şi cînd se-adapă caii la fîntînă. 
Trec în şiruri lungi pe stradă fete de pensionat 
Şi în fiece privire-i cîte-o casă părintească
	        
Waiting...

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.