Tristeţă cosmică 
In sămînţă de crini 
te-am înmormîntat senin 
ne-am iubit în clopotniţe vechi 
anii se distramă 
ca dantele vechi. 
te caut pretutindeni doamne 
dar tu ştii că-i prea puţin 
te-am înmormîntat în noembrie 
cînd se duceau şcolăriţele la prînz 
n’au ştiut că erai în căruţă 
că ar fi plîns. 
cum se rostogolesc stăvilarele învinse 
a doborît durere în părinţi 
de hîrtie, carnea ta bătrînă 
cum să fie ? — galbenă şi tristă 
şi te-am iubit în vioara buneicuviinţi. 
toamna şi-a lăţit în ţară rana 
s’a descheiat încet la sîni 
şi-o să-şi descheie mai departa haina 
ca vioara bărcii ruptă din stăpîni