37 
Zid dărăpănat 
Eu m’am întrebat 
Astă-zi că dece 
Nu s’a spîazurat 
Lia, blonda Lie 
Noaptea de-o frînghie 
S’ar fi legănat 
Ca o pară coaptă (l) 
Dar abia de acum înainte Tristan Tzara trebuia să în 
semne pentru slova scrisă piatră de hotar. 
La Ziirich, în acel sfîrşit de vară se afla o echipă 
cosmopolită de tineri a căror conştiinţă interzicea ideia 
de război. Prin acest veto antirăzboiu, se găsesc uniţi din- 
tr’un început. Domnia spiritul lui George Fr. Nicolai care 
în exil îşi scria de mult răsunet urmata Biologie a răsbc- 
iului. Aceşti pacifişti fugiţi de ororile cari înecaseră con 
tinentul erau poeţii şi pictorii Hans Arp, Hugo Ball crea 
torul Cabaretului Voltaire, Fritz Baumann, Emmy Hennings 
care era şi talentată „diseuză" (calificativul nu conturează 
îndeajuns pe această poetă prietenă a lui Hugo Ball şi 
animatoare a ideilor aceastuia), Richard Huelsenbeck, 
Marcel îancu aflător acolo pentru studii anterior exodului, 
Max Oppenheim, Sophie Tauber, Tristan Tzara, H. Zlotky. 
Dela primul şoc de apropiere, evadaţii s’au îmbrăţişat cum 
după o cunoaştere dintr’o existenţă anterioară. 
Hugo Ball (poreclit Rimbaud ; va trăi şi muri în mize 
rie) a închiriat o sală într’un local din vechiul Ziirich, în 
Nîederdorf. Un local unde burghezul cumsecade (pleo 
nasm) nu intra. Alegerea s’a făcut sub degetul ajutător al 
providenţei; patronul cu care încheie contractul de pre 
luare artistică a localului — denumit imeditat Cabaret 
Voltaire — era un om călătorit mult prin Africa. Revenise 
cu o valiză mintală de poezii, cîntece negre şi de ritua 
luri ale triburilor de cari s’a apropiat şi cu altă valiză 
de concrete măşti africane. Aceste valize vor fi „materia 
lul de consultat" la alcătuirea programului de cabaret de 
(I) Primele două slrofe din Glas, publicate în Contimporanul III, 45 
din Aprilie 1924.