tineretului în febră. Se însămînţa entuziasm pentru muzica 
şi dansurile negre. Dragostea pentru arta primitivă a 
negrilor, înţelegerea şi perseverarea întru răspîndirea ei 
e una din temerarele contribuţii ale dadaiştilor. Influenţa 
a fost covîrşitoare : curentul pentru arta primitivă a făcut 
şcoală. Descoperirea filonului revine lui Dada. 
Tot în 1916 Tristan Tzara tipăreşte prima carte din 
Colecţia Dada: La premiere aventure celeste de Monsieur 
Antipyrine, ilustrată de Marcel Iancu. 
în anii 1917, 1918, cu acelaş braţ ferm Tzara agita ca 
un toreador flamura Manifestelor grupării. Cuvintele me 
tal incandescent culegeau efervescente aplauze. El era 
„cîntăreţul plin de farmecul teroarei, oferind îicherul 
poemului în cupa granatelor, explodînd în mîna lumii, 
statuia ecvestră a unui nou destin... Loviturile de bici 
pe hoitul unei literaturi înfloriau cicatricele de sidef ale 
unui trup nou. Fără smchisire distrugători ai senzurilor, 
nişte porcidecîini, nişte adorabili" (Stephan Roii). 
Grupul s’a mărit cu Wiking Eggeling creatorul 
primelor filme cubiste, Otto Flacke, Augusto Giacometti 
Hauser, Oskar Luthy, Mary Wigrnan. Prin colaborări ade 
rară Guîllaume Apollinaire, Pierre Reverdyşi Pierre-Albert 
Birot — autorul „poemei de urlat şi de dansat", poemă 
generatoare a unui lirism al faptei — adică poeţii cari în 
Soirees de Paris, Nord-Sud şi Sic au precedat Dada cu o 
poezie zisă „cubistă", pentru a se recomanda echivalentă 
picturii lui Picasso. Tristan Tzara redactează Buletinul 
aproape în întregime şi virulente Manifeste „pe cari nicio 
istorie a literaturii oricît de ostilă mişcării nu le va putea 
ignora. Profetul Dadaismului apărea la Cabaretul Voltaire 
cu ochiul impasibil apărat după transparentul monoclu cu 
panglică lată de moar, sfinx al unei legendare blîndeţi“(l). 
Buletinul îşi schimbă titlul cu numele străzii unde 
locuia Arp: Der Zeltweg. Tzara tipăreşte a doua şi ultima 
placheta din Collection Dada care va mai apare la Ziirich, 
Viag-cinq poămes. Hans Arp colaborează cu desene. 
(1) Anthologie de la nouoelle poâsiefranqalse (Edilions Kra, Pag. 423).