43
a spiritului. A fost un veto pe care în anii de holocaust
al continentelor şi din ei iscat asemeni unei unde sismice,
cînd în restul lumii era interzis un cuvînt mai răspicat
rostit, tineretul concentrat la Ziirich îl svîrlia cu pumnul
în fruntea ca o admirabilă felie de dovleac a Domnului
Poet, a Marelui Romancier şi a Graţioasei Pictoriţe spe
cializată în ochiul-boului şi auto-portrete languroase. Din
aceiaş Elveţie care a gestat şi revoluţia socială, din ace
iaşi Eleveţie care mai tîrziu a cercat să adăpostiască o
centrală a păcii, a pornit cu furie idoloclastă şi declaraţia
de război contra artei de pastişă. A fost o revoluţie estetică,
individuală — fără pseudopozi în massa cititorilor — fără
menirea de a coastrui ci doar a trece prin etuvă. Umbra
unui nihilism : „cu unitatea de măsură Eternitatea, orice
acţiune este este zădaraică" (Tristan Tzara). Ideie de ne
gaţie, logică în acei ani, pe care o regăsim mai dură şi la
Breton : „E inadmisibil că un om lasă vre o urmă prin
trecerea sa pe pămînt".
Supusă roentgenului dadaiştilor, preacurvia artei a
fost denunţată fără genuflexiunile adjectivelor gentile: ca
pe o placă radiografică, sulimanurile cari ascundeau ca
botinismul odată spălate, scheletul rămîne hidos de arti
ficial. Dada ? Reacţiunea unor temperamente cari aruncă
lestul sfintei tradiţii în podul cu scaune scoase din uz.
Cuvintele încep să fie alăturate rupte din chingile grama
ticei şi goale de senz să activeze în poem „prin simpla
lor putere evocatoare în lumina unei magii tot atît de difi
cilă de sezizat cît şi de exprimat 1 ' (1). In contra poeziei
mijloc de expresie şi pentru poezia activitate a spiritului.
Fiind dictată de spirit nu va putea fi explicată. „Ne repugna
dealtfel a o explica" (1). Numai depăriîndu-se de limbaj
şi de forma sa, poezia putea ajunge acolo şi tot Tzara ada
ugă „dacă Dada nu s'a putut lipsi de limbaj, el a cons
tatat îndeajuns greutăţile şi piedicile ce pune la eliberarea
poeziei". Iar Andre Breton acuză pe oameni de greşala
monstruoasă care îi face „să creadă că limbajul e născut
pentru a le uşura legăturile reciproce". Deaceia au apărut
în Cannibale alfabetul sub forma unei poeme de Aragon
(1) Tristan TZARA : Essai sur la siiuation de la poesie în le Surrea-
llsme o. s. d. /, r. Nr. 4 din Decembrie 1931.