43 
a spiritului. A fost un veto pe care în anii de holocaust 
al continentelor şi din ei iscat asemeni unei unde sismice, 
cînd în restul lumii era interzis un cuvînt mai răspicat 
rostit, tineretul concentrat la Ziirich îl svîrlia cu pumnul 
în fruntea ca o admirabilă felie de dovleac a Domnului 
Poet, a Marelui Romancier şi a Graţioasei Pictoriţe spe 
cializată în ochiul-boului şi auto-portrete languroase. Din 
aceiaş Elveţie care a gestat şi revoluţia socială, din ace 
iaşi Eleveţie care mai tîrziu a cercat să adăpostiască o 
centrală a păcii, a pornit cu furie idoloclastă şi declaraţia 
de război contra artei de pastişă. A fost o revoluţie estetică, 
individuală — fără pseudopozi în massa cititorilor — fără 
menirea de a coastrui ci doar a trece prin etuvă. Umbra 
unui nihilism : „cu unitatea de măsură Eternitatea, orice 
acţiune este este zădaraică" (Tristan Tzara). Ideie de ne 
gaţie, logică în acei ani, pe care o regăsim mai dură şi la 
Breton : „E inadmisibil că un om lasă vre o urmă prin 
trecerea sa pe pămînt". 
Supusă roentgenului dadaiştilor, preacurvia artei a 
fost denunţată fără genuflexiunile adjectivelor gentile: ca 
pe o placă radiografică, sulimanurile cari ascundeau ca 
botinismul odată spălate, scheletul rămîne hidos de arti 
ficial. Dada ? Reacţiunea unor temperamente cari aruncă 
lestul sfintei tradiţii în podul cu scaune scoase din uz. 
Cuvintele încep să fie alăturate rupte din chingile grama 
ticei şi goale de senz să activeze în poem „prin simpla 
lor putere evocatoare în lumina unei magii tot atît de difi 
cilă de sezizat cît şi de exprimat 1 ' (1). In contra poeziei 
mijloc de expresie şi pentru poezia activitate a spiritului. 
Fiind dictată de spirit nu va putea fi explicată. „Ne repugna 
dealtfel a o explica" (1). Numai depăriîndu-se de limbaj 
şi de forma sa, poezia putea ajunge acolo şi tot Tzara ada 
ugă „dacă Dada nu s'a putut lipsi de limbaj, el a cons 
tatat îndeajuns greutăţile şi piedicile ce pune la eliberarea 
poeziei". Iar Andre Breton acuză pe oameni de greşala 
monstruoasă care îi face „să creadă că limbajul e născut 
pentru a le uşura legăturile reciproce". Deaceia au apărut 
în Cannibale alfabetul sub forma unei poeme de Aragon 
(1) Tristan TZARA : Essai sur la siiuation de la poesie în le Surrea- 
llsme o. s. d. /, r. Nr. 4 din Decembrie 1931.
	        
Waiting...

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.