45 
coperta de sînge; sus la stînga, cunună o gravură de Hans 
Arp, Elegant tipărită, ca şi precedentele. Din străinătate 
trimiseseră pentru prima oară colaborări Aragon, Andre 
Breton, Cocteau, Chirico, Hausman, Paul Klee, Radiguet, 
G. Ribemont-Dessaignes, Ph. Soupault. O antologie — nu 
cîntec de lebădă ci cortina după primul act Dada (1). 
La Paris, Dada continuă după dislocare prin revistele 
Cannibale, prima serie din Litterature (aşa numită prin an 
tifrază) cerînd „independenţa artistului şi opere pentru tot 
deauna neînţelese*'. Se convoacă conferinţe-întruniri cu 
programul 
Antiliteratură Dada 
Antimuzică Dada 
Antipictură Dada. 
Organizatorii cîntau, vorbiau, ciocniau talgere şi pu 
blicul aştepta aştepta altceva decît vacarm. Or, programul 
Dada se consumase. Din aceiaş linie de demonstraţie a ca 
ducităţii unei anume poezii (poezie-artă, poezie-frumuseţă 
statică, poezie raft de băcănie sau chiar de farmacie), la un 
matineu (galeria Montaigne) al revistei Litterature, Tzara 
citeşte un articol de ziar în timp ce o sonerie îi acoperă 
glasul şi Picabia expune pe o tablă neagră un desen pe 
care îl şterge în faţa publicului nedumerit. Revolta audi 
toriului contra unor inşi pe cari îi socotia la locul lor 
într’un ospiciu, complecta manifestaţiile Dada ca o mănuşă 
degetele. Intervenţia poliţiei era uneori epilogul. Alteori un 
public în majoritate de literaţi era apostrofat delatribună: 
Sînteţi toţi nişte dobitoci. Sînteţi toţi preşedinţi ai miş 
cării Dada! Prima manifestare din această serie s’a ţinut 
la Salonul Independenţilor la 5 Februarie 1920. Un neofit 
al dadaismului, medicul neurolog Andre Breton, întors de 
pe front spunea : 
„Cubismul a fost o şcoală de pictură, futurismul o 
mişcare politică; Dada este o stare de spirit. A opune 
unul altuia înseamnă ingnoranţă sau rea credinţă. 
Libera credinţă în materie religioasă nu seamănă unei 
biserici. Dada e libera gîndire artistică. 1 
(1) Hausmann şi Huelsenbeck se vor înapoia după armistiţiu în Ger 
mania şi Dada va provoca, la aminiirea profesiunii lor de pacifişti, o inler- 
pelare în Reichstag. Volanul mişcării e în mîinile poetului, atunci şi tînărul 
deputat, Bader.