47 
• 
La 1 Decembrie 1924 apare primul număr din La re- 
volution surrealiste. Un nou grup o nouă antegardă. Porţile 
i le deschisese Dada : după negarea logicului, sentimen 
talului, dictatura spiritului lăsase singură realitate sub 
conştientul acel lacăt secret, nebănuit, acea ţesătură care 
nu minte şi în care suprarealiştii îşi vor cufunda găleţile 
de exploratori ai unor forţe ignorate. Nu scrisese deja Dos- 
toewski în „Vocea subpămînteană* sau în alt roman al său: 
„Admit că de două ori două patru e un lucru excelent, 
dar ca să laud totul, vă voi zice că de două ori cinci e 
deasemenea un lucru fermecător". 
Textele suprarealiste vor fi într’un limbaj evocator 
sudat din însăşi materia din care sînt plăsmuite visele, 
Paşi inconzistenţi pe trepte suspendate printre insule ne 
verosimile cu faună şi fructe magice. Invulnerabile rosto 
goliri în abis în secunda plină cît un ev de perepeţii mai 
mult decît reale. Imponderabil kaleidoscop; mereu îm 
prospătat vocabularul de nabab risipitor, un „talaz de 
vise“ (1). Va fi o nouă ofensivă, individualistă la începu 
tul ei, fiindcă de braţele noilor chinuiţi ai spiritului, cari 
în parte erau cei de eri, au crescut în primii ani de pace, 
dezordinea şi nesiguranţa. 
Dar în revista aceleiaşi grupări, peste un deceniu, 
Tristan Tzara, care se va afla acolo pentrucă între Dada 
şi suprarealism e continuitate şi întrepătrundere (nu o 
continuitate flască ci de swinguri uneori violente şi deter 
minante), termina un tablou al poeziei actuale adoptînd 
fraza lui Lautreamont: „l’art doit etre fait par tous, non 
par un". 
Saşa Pană 1 
(1) Vague de reves, titlul unui manifestai lui L. ARAGON, apărut în 
1925 în Nr. 2 al revistei Commerce.