b
t
CRONICA
PLASTICA
SCULPTORUL HAN
Luptă aprigă — subterană cu scrâşnet catifelat — între materialul
formă şi materialul spirit. Sensibilitatea odihnită opac, sub convul-
siuni plate. — Stilizare, cercetare de contact cu monumentalul ? !
Lest impresionist, cu varii apucături bourdeliste, cocoaşă galvanizată pe umerii suri ai sculptorului Han.
Lupta îndărătnică a forţelor vitale, copleşite de podoaba ex-coaptă, a moştenirilor cu valută antebelică.
Personalitatea modestă, funcţie de amănunt, îngenunchiată de extazul pozelor unanim diclate pe’nţelesul speculaţîunilor (Im
male, de diferite dimensiuni, iată cuprinsul intelectualizat din năravul meşterului Han, în lupta aprigă cu brutalitatea ma
teriei prime.
■
Iublim şi jeluim munca fratelui şi martirului Han, iubim şi considerăm străduinţa sculptorului Han, cercetător izolat în sub
terana piramidei, cu balast de cer întunecat. Strâns în chingele scapeţilor atot-făuritori, cutremurul fiinţei lui, sacadat mă
runt, va nărui sistematic şi îndelung, piramida cu creştet suflat în aur.
Sughiţul reactiv şi brusc, îl opunem cel puţin noi, în locul pufniturei greoaie şi înăbuşite a lavei subterane.
E o chestiune de constituţie şi durată.
Lui Han, tanc cu bătae regulată, infinită, îi servim avionul blindat, pentru altitudine.
M. H. MAXY
N • O • T
înainte chiar de a fi apărut primul număr al revistei noastre;
gardianii condeielor naţionale s’au simţit obligaţi să scoată
scuturile vechi din pod.
Ne aşteptăm la tot ce din partea lor se poate intitula
război.
Deocamdată demonstrativ, ca acum câţiva ani un general
prim ministru de zece Mai, ni se desfăşoară intimidant
falanga familiei de viitor Popescu, sau aşa ceva, cu tabăra
la o revistă care se chiamă Ionescu, sau aşa ceva.
| Un Scriitor care reuşeşte încă să fie perfect deşi a
depăşit vârsta critică, menopauza literatului român, găseşte
că arta modernă e farsă, bufonerie etc.
Acestui scriitor care altădată când poporanismul ame
ninţa expansiv să ucidă orice veleitate de artă pură, pa
tronase câteva talente tinere, astăzi ambasadorii nouilor
curente, i s’ar fi cuvenit o înţelegere mai puţin superficială
dacă nu, şi e regretabil, resemnarea filozofică.
Constructivismul şi cubismul, cuprind un senz mult mai
universal, mai larg şi mai uman de cât spaţiul ce-1 ocupă
în dicţionar.
Ne permitem nădejdea că scriitorul amintit şi pe care-1
revendicăm, îşi va da seama că arta viază şi fără asistenţa
adjectivelor de ocazie gazetăreşti şi că nu strică să mai
descopere odată America, chiar când a fost descoperită
înaintea d-sale.
| Un domn Topăr... etc., mai mare peste hazuri la o re
vistă ieşană, se ocupă de arta modernă pe care fireşte o
condamnă.
Domnul în chestiune care în literatură poartă puşca d-lui
Sadoveanu şi în „critica" e suspensorul d-lui Ibrăileanu, nu
i-ar strica înainte de a pronunţa cuvinte în cari debutează
să-şi spele dantura. Lucrul acesta se chiamă higienă sau
pudoare.
| Romanul „Roş Galben şi Albastru" apărut de curând,
e pentru noi preţios prilej de recapitulare a uneia din cele
mai energetice personalităţi a literaturii contimporane
.asupra romanului ne vom opri mai insistent altădată. Ceeace
ţinem însă neîntârziat să Nostim (şi ne surprinde de a mflfi
întâlnit încă nicâeri observaţia noastră) este că poetul Iftn
Minulescu înseamnă mai presus de talentul şi de opera ş?,
un întreg şi poate cel mal de seamă capilol al sufletului
integral român. D-l Ion Minulescu spre deosebire de alţi
scriitori dela noi, numai talente, a fost şi .rămâne singurul
animator care a fecundat arta şi literatura, românească. In
sensul acesta pentru cultura şiTevoluţia sensibiîifăjej român^
personalitatea d-lui Ion Minulescu e de o formidabilă înjr
semnătate. D-l Ion Minulescu e la noi faţă de noua generaţie
artistică, ceeace a fost Guillaume Apollinaire faţă de noua
generaţie franceză. Prin aceasta gestul d-lui Ion Minulescu
se descrie precis. Departe de a-1 egala, totuş; cuprinzând
în esenţă acelaş animator entuziasm stăruie în trecutul
nostru numele lui Bogdan-Piteşti. *
Dip toată generaţia sa d-l Ion Minulescu temperament
universal şi dârz aparţine încă integral sufletului celor
tineri. * j
ţ f >’
■ La Revue Juîve, Nr. 1 Directeur: Albert M § '
Senzul Judaismului contimporan.„ La Monde juif est
en etat de decadence, ă la fois, et de resurrdciipri*(Albert l
Cohen. Declaration) e glasul iudaismului recent, peste, păţii
europene lansat de „Revue Juive“. Publicaţie actuală paf
rislană dirijată de Georges Brandes, Albert Einsteirij Şig-
mund Freud, Charles Glde, Chaim Weizman, Leon Zădog-f
Kahn, Albert Cohen, tinzând să reprezinte agitaţia judaisr
mului internaţional. Tendinţă nejustificată de prîrîfhl .număr.
Nu ni se oferă noui puncte de reper. Judaisrii Rămâne e*
nigmă, pretext de dialectică. Intre spiritul său ji massa re-
prezentându-i aparent incarnaţia, acelaş vid. Acelaş exclu
dere şi renegare reciprocă. Pamfletul romanticului Ottb
Weininger rămâne indestructibil, câtă vreme exponenţii
intelectuali ai lui Israel nu-s decât reprezeţitatiyp,(JfSP^iepi- !
tării lui tragice.
Dincolo de livresc judaismul se oferă forţă; forţă
care se contrazice pe ea însăşi. Forţă de ghetto-negativă,
prin mistica ei superstiţioasă, pasivă i.forţă-capital, în occi
dent, mistică activă. Deaceia ghettoul pitoresc, rămâne şchio-