SUP R A A M ERIC A NUL 
OMUL EXPRESIE 
<F R A O M E N T) 
Puk Taylor era singurul pământean care frecventa mansarda savantului din Building Rcw. 
Spre deosebire de Texas, inventatorul cauciucului sintetic, Ptk era îndopat cu expresie din ceafă 
până’n călcâi, încât tăiat în şapte ca un şarpe, ar li Puk Taylor în litece sucursală, în filete crâmpei. 
Când păşea pragul, odaia se umplea brusc cu două narine eno:me ca două ţevi de puşcă, cari des- 
cârcau surd flăcările sprinCenilor exact deasupra pleoapelor luate ca ţel. 
In acelaş timp zidurile se transformau în vitrine de măcelărie, eprubetele se umpleau cu sânge, şi o 
bruscă perspectivă de carnaval, multiplica la nesfârşit o mască brodată cu păr roşu. 
Taylor se revărsa. 
Omul expresie îşi bătea efigia pe fiece moleculă. 
In preajma lui aparenţele deveneau omogene, ca pulverisate cu aceiaşi anilină ; chipurile şarade 
Voluntar printr’o sforţare pneumatică Puk se retrăgea în sine. 
Descongestionate, formele redeveneau normale. Atunci de abea, prin obrăzarul de sticlă, se putea ve 
dea surâsul lui Texas, un surâs oxidat, de două zeci de ani, care ţinea loc de scaun. 
Puk se aşeza. 
S’ar crede, după uşoarele indicii exterioare relaţiile ior reduse la o simplă formulă de cerere şi ofertă 
la „cât“ şi „atâta*. Intre existentele lor antipode, nu-i greu să bănuieşti un şanţ adânc de măcar zece 
metri şi destul de lat ca cea mai perfectă acustică să-şi spargă microfonul taman la 75 cm. de mal. 
Şi totuşi de două decenii, comerţul lor se desfăşura alb, fără altă distonare de cât ledingotele verzi, 
şi o uşoarâ cocoaşă, pe care se odihnea din când în când ca pe o piatră chilometrică, spleenul. 
Adesea se petreceau între ei, scene forfecate din cea mai bună manufactură a tăcerii, popasuri ex- 
tactice pe malul unei lacrime, beatitudine pescuită cu agrafă în formă de zâmbet, ascensiune pe un 
corn cu lapte, etc., etc. 
Dar asta n’are importanţă. Nici modul banal (fiindcă predestinat) în care s’au cunoscut, într’un ceas 
torid, la cişmeaua publică din Halstead Street, unde un trecător ratat, te flagelează cu răcoare. 
S’au pomenit atunci ciocănindu-se pe spinare, cu muchia palmei, într’un ritm precipitat de carne to 
cată; apoi un simulacru de box amabil, in care inima ţinea loc dc mănuşă, scene înfăşurate într’o 
explozie de stropi străvezii, unde se putea vedea, ca intr’un condei cu surpriză, şi reprodus la infinit 
un schakehand, viguros ca un nod gordian. 
La sfârşit, îşi scriseră simultan numele pe tricoul dictando, cu un creion chimic. 
Avatarurile Iui Puk Taylor, de când a descins din Monongahila 
în Brooklin, erau de două ori mai numeroase ca vârsta Iui. 
Pe vremuri, omul expresie, servise ca inspirator de poze plas 
tice, într’o fabrică de manechine de ceară, apoi într’o hipostază 
mai subtilă, „creator de stări sufleteşti. 
La început debutase la un fotograf şi ca fundal şi ca baron cu 
o pulpană de pelerină pe umăr, pentru oglinda midinetelor, ca 
„Inserare* şi „Apus de soare în munţi 44 , „Peisaj marin* şi „Me* 
lancolie a< cea mai reuşită din carieră. Se exhibă cu succes în 
tr’un muzikhal, apoi la serate particulare, ca fenomen. Era un 
album rotativ, gata la orice transpunere. Un psihiatru îl epu 
iza opţiuni pe o estradă universitară, după care-1 lansă cu re 
clama făcută ca terapeutică, pentru toate nevrozele. 
Poză (deşi nu-i termenul) unui general în retragere, ca „bi 
vuac în pădure", şedinţă în care suDrapusese nu mai puţin de 
şase expresii; unui poet, ca lebădă; verde ca o masă de 
bacara, cu pete galbene, unui crupier paralitic. 
O lată figură trei zile la o văduvă ca „fericire ratată 44 . Scenă 
diticilâ unde trebuia să înfăţişeze succesiv şi fără pauze, un 
spectacol roz, şi altul negru, simbolizând cele două 
faze din viaţa doamnei. I. 
I. Din volumul cu acelaş titlu care va apare în curnd cu de 
sene; de H. Maxy.