Full text: Integral : revista de sinteza moderna : organ al miscarei moderne din tara si strainatate (4)

PE MARGINEA UNUI GRIMOIRE 
(NOSTRADAMUS) 
Eforturile cercetărilor de artă modernă au străbătut stratul strict 
al actualităţii. Meritul lor esenţial a fost reabilitarea creatorilor 
distanţaţi, reduşi de suficienţa veacurilor la simple scoici cu 
rezonanţă bizară sau amuzantă. Precursori consideraţi îndelung 
genii izolate, fără continuitate spaţială, obeliscuri cu umbra pro- 
ectată pe propria lor hieroglifă, şi-au reabilitat paternitatea unei 
epoci — cea de astăzi — care nu mai poate fi taxată bastardă. 
Greco a fost clasat secole în cripta obscurilor, Gongora şarlatan 
care a înzestrat dicţionarul doar cu un adjectiv şi mai recent 
Cezanne, Rimbaud, Mallarme, cazuri specifice, valori stigmatizate 
de sanatoriu, cu locul fixat între criptogama monstruoasă şi aero- 
litul negru. Binevoitorii chiar, nu s’au putut coji de restul (sau 
lestul) scrupulului, atribuind eronat determinizme pretenţioase 
unor fenomene cari în cea mai comodă instanţă trebuiau luate 
aşa cum se oferiau, asfixiind o apreciabilă intuiţie cu o grădină 
de pudoare. Sunt temperaturi însă ce aruncă în aer barometrul şi 
adâncimi ce nu suportă degetul. «Incoerentul şi confuzul» Mal’anrS, 
a fost un rebel social silit de mizantropie la rebus şi ilogism şi 
nu un inovator, un iconoclast, un corsar al propriilor 
sale galere. Cezanne încâlcit în idei ca o caracatiţă in frân 
ghiile tentaculelor şi scuipând cu fiecare svârcolire măduvă şi 
nasturi de tinichea, şi nu reformator radical al plasticei. 
Greco un cer de Sabbat şi nu un pampas luxuriant unde 
pot paşte şi îngrăşa toate generaţiile. Şi alţii. 
Era prejudecăţilor a trecut. Peste timp, sârma legată de obeliscuri 
suportă toate bravurile, toţi paşii filiali. 
Erezia deosebirii fundamentale între manifestările spirituale ale unor epoci, s’a pulverizat. Astăzi ştim că 
la baza preocupărilor de artă subsistă legi vechi şi că numai materialul e variabil. Ştim că se pot fixa 
analogii chiar între antinomii, diligenţă şi aeroplan, propulsiune şi gravitate, Creangă şi Mallarme (geniala 
monstruozitate a lui Fundoianu) sculptura neagră şi cubismul, aroma şi interjecţia. Nu-i locul—ne rezervăm 
mai târziu, să arătăm tot belşugul de care a beneficiat modernizmul de pe urma premergătorilor. Am 
amintit în treacăt acestea, recitind Centuriile lui Nostradamus, considerat câteva veacuri astrolog şi ex- 
croc, până când Tristan Tzara, la rândul său său cititor de grimoare şi explorator de senzuri naufraugiate 
l’a uns comp£r-ul dadaismului. mm 
Nu vom încerca un studiu asupra lui Nostradamus. Nu interesează nici biografia, pe care o dau pe larg 
toţi apologiştii săi, ca să demonstreze că „jamais astrologue n’a pousse plus loin Ies limites de l’astrologie 
naturelle, et de l’astrologie judiciare, la Science enigmatique des Egyptiens primitifs, des Arabes, des Chal- 
defcns et des pretres de BabyIone“. N’are importanţă că a fost profesor la Montpellier, că s’a născut la 
1512 la Saint-Remi, in Provence, că e de origină ebree, că tatăl său a fost notar, bunicul său „celebre , 
medecin du duc de Calabre, fils de Rene le Bon, roi de Navarre et compte de Provence“. Biografii săi 
Eugene Barest, Aime de Chavigny, PalamSdes Tron? de Condoullet, Pierre-Ioseph de Haitze şi alţii se 
opresc toţi, ca în faţa unui tabu, în pragul catrenelor, buline plîne de praf echivoc şi misterios. Unul 
singur, mai puţin pornit pe interpretări exacte şi indiferent la cheia oracolelor, s’a plecat curios de alte 
senzuri pe versurile astrologului, scrise într’un «styl enigmatique, afin que le vulgaire ne comprît point sa 
pensie»: a Ronsard 
Tu te moques des prophetes que Dieu 
Choisit en tes enfants, 
Ou soit que du grand Dieu rimmense eternitl 
Ait de Nostradamus l’enthousiasme excite; _ 
Ou soit que son esprit sombre et melancolique, 
D’humeurs crasses repu, se rende fantastique; 
Ou soit que de nature il ait 1’ame subite ! 
Et entre Ies mortels s’elance jusqu’aux cieulx, 
Et de lâ nous redit des faicts prodigieux. 
Iată şi câteva din «Centuriile Iui Nostradamus» : 
Estant assis de nuit secret estude. 
Seul repouse sur la selle d’oerain, 
Flambe exigue sortant de solitude, 
Fait proferer qui n’est â croire vain. 
Vng peu deuant que le soleil s’esconse 
Conflict donnee, grand peuple dubieux 
Proffligds, port marin ne faict responce, 
Pont et siipulchre en deux estranges lieux. 
La verge en main mise au milieu des Branches 
De l’onde il moulle et le limbe et le pied. 
Vn peur et voix fremissent par Ies manches 
Splendeur diuine. Le diuin preş s’assied. 
Le sol et l’aigle au victeur paroistront: 
Response vaine au vaincu Fon asseure, 
Par cor ne crys harnoys n’arresteront 
Vindicte, paix par mort si acheue â l’heure. 
Par grand discord la trombe tremblera. 
Accord rompu dresant Ia teste au ciel: 
Bouche sanglante dans le sang nagera : 
Au sol sa face oirite de laict et miel. 
Se vede deci, că «ocultizmul» Iui Nostradamus se învederează printr’o uimitoare ştiinţă a corespondenţelor 
verbale, «şarlatanizmul» prin imagini incompatibile cu secolul care l’a născut şi incoerenţa aparentă prin 
intuiţia unei economii a cuvântului şi înlăturării balastului sintactic, care a făcut gloria urmaşului său întru 
poezie Mallarme. F. Brunea
	        

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.