Volltext: Integral : revista de sinteza moderna : organ al miscarei moderne din tara si strainatate (6/7)

14 
Dramă şi Comedie 
Desen de M. H. MAXY 
ORIGINILE 
DRAMEI $1 COMEDIEI 
LEGENDA 
(O grădină exotică. Plante, flori, vegetaţii tropice. In 
mijiocul scenei un cucalipt uriaş Jumătate din scenă e în 
umbră şi jumătate în plină lumină. Trunchiul eucaliptului 
formează linia de demarcaţie între umbră şi lumjnă. Intre 
copaci mişună animale de tot felul. Un svon vag de 
f oşnet de frunze, adiere de vânt şi susur de izvor. Din părţi 
opuse apar simultan două făpturi bizare: un arlequin tânăr 
învesmântat într’o haină albă acoperită de raze aurii, venind 
din întuneric; cealaltă — un cap de Eremia bătrân — în 
vesmântat în haină- neagră antică, intrând prin partea lu 
minată a gradinei. Se apropie amândoi de eucalipt şi obser- 
vându-se se scrutează surprinşi). 
ARLEQUIN. (hohotind) Degeaba moşule, nu 
sunt sperios. Ori cât ai fi tu cum pari. Totul în 
mine şi la mine e călit în focul luminei (aiată 
pomeţii, braţele şi genunchii). In cuptorul de 
soare din care maică mea purcede lacrimile nu 
trăesc. Uite, de aceia (arată frunzele din por 
ţiunea luminată a grădinei) aici rouă a dispă 
rut. A devorat-o mama ca să-şi poată aşterne 
patul. Bagă de seamă: eu sunt vrednicul ei făt 
şi prea se răsfaţă lacrima pe obrajii tăi veşteji 
şi pe florile aceste fragede (arată flora din 
partea întunecată) ca s’o pot răbda. 
EREMIA. Mă uimeşte semeţia ta, tinere. Cuptorul de pa’2 
şi lumină cu care te lauzi, Stăpânul meu l’a făurit (ridică 
degetul spre cer), şi daca nu era tristeţea neagră a mamei, 
care să-i sugereze frumuseţea armoniei contrastelor, mama 
ta nu s’ar fi născut şi nici tu n’ai fi aci să-ţi râzi de mine. 
ARLEQUIN. (voios) Se prea poate. Râd cu atât mai vârtos 
(râde) E prinosul ce-1 aduc înţelepciunei mamei tale. Dar 
stăpân cine-ţi este, dacă îngăduit mi-e să ştiu ? (maliţios) 
Prinosul cuvenit acestui mare mucalit întrece chiar puterea 
plămânilor mei sdraveni (hohoteşte frenetic). 
EREMIA. (tragic şi declamatoriu) Stăpânul meu e cel ce 
deasupra acestei bolţi a picurat pe flori lacrima de care 
tu îţi râzi şi rouă pe frunze, pe care maică-ta le soarbe ca 
să-şi aştearnă patul ; Stăpânul meu e cel ce deasupra 
acestei boiţi a depănat marea draperie a reculegerii; Stă 
pânul meu e cel ce... 
ARLEQUIN. (cu gravitate prefăcută) Stăpânul tău e cel ce 
mărinimos ca un Ţebaot mi te-a scos în cale, ca să-mi 
umple paharul veseliei (hohoteşte) Acum ştiu : e însu-ţi 
Ţebaot. Şi e stăpânul nostru, al amândurora. Şi te recunosc 
şi pe tine, acum. îmi eşti frate, frate bun, nu moş cum îţi 
spusesem adineauri. Iertăciune, moş frate, dar cu „mătu 
roiul" ista (îi umblă cu degetele prin barbă) al tău, ai fi putut 
să rămâi colo sus pentru a răcori pe marele Stăpân, atunci 
când razele maichi-mi se înfig prea lacom în fruntea lui 
divină (râde). 
EREMIA, (furios) Piei pocitanie ! Cutezi să numeşti frate 
pe copilul beznei divine ? ! 
ARLEQUIN. Fireşte. De vreme ce eu sunt copilul luminei 
cereşti. De nu-ţi aminteşti, priveşte (râde batjocoritor) Dar 
cum să-ţi aminteşti, când o vecinicie ţi-a trebuit să dibui 
plângând spaţiul străpuns de mine c’un fulger de râs, că 
lare pe o săgeată de lumină. De aceia, născuţi în 
aceiaşi clipă, eu am rămas tânăr, iar tu stai orb şi gârbov 
’naintea mea, o frate. 
EREMIA. Nu-mi amintesc, e drept, dar nici nu vreau să 
te cunosc. 
ARLEQUIN. (sfidător) Zadarnic — ne aparţinem. Ne-am 
aparţinut încă înaintea naşterii. Priveşte: născătoarele 
noastre (arată întunericul şi lumina, cari despică în două 
eucaliptul) născătoarele noastre înbrăţişate într’un etern 
sărut, strângând între sânii lor întregul cuprins al pămân 
tului acesta (cuprinde cu braţele întreaga grădină). O î m ’ 
brăţişare la fel ne-a născut şi pe noi şi sortiţi suntem să 
trăim la olaltă. Nu în darn ne-am întâlnit aci: e fruntaria 
predestinată unde ni se împlineşte ursita. 
EREMIA. De ce ursită vorbeşti, măscăiice? 
ARLEQUIN. (se strâmbă) De ursita pe care tu însu-ţi ai 
cerşit-o, bocitorule uituc ! (râde voios) Dar frate îţi sunt 
şi nu se cade să te chinuesc. Dealtfel, aceasta e menirea 
ta, nu a mea. (schimbă tonul) De ce fel de ursită — mă 
întrebi tu. Ia sfredeleşte-ţi puţin amintirile. Sunt, doar, trei 
zile de atunci; numai trei zile: Stăpânul din cer coborî în 
taină în grădină că să se încânte de vraja liniilor făurite 
din neant. Peste toate, însă, mama ta aşternuse linţoliul. 
Generos, cum îi şade unui creator, el nu i-o luă în nume 
de rău. Ba, recunoscător că-i sugerase viziunea pulberei 
de lumină, care să poleiască munţi şi văi, coline şi dâm 
buri, flori şi ape, El coborî polenul alb din palatul său, 
zicându-i Zi. Dar o lasă şi pe mama ta să-şi aştearnă pe 
pământ neagra haină a reculegerei de câte ori mama mea 
s’ar reîntoarce în templul ceresc pentru a umple mereu 
pocalul cu pulbere luminoasă, ca să-l reverse a doua zi 
peste minunăţiile acestea. 
EREMIA. Amintirile încep să se desluşească. Dar mult e 
de atunci. 
ARLEQUIN. Şi stăpânul fericit de armonia înfăptuită, se 
apucă să ţeasă hlamida fastuoasă,a mamei. Furat de fru 
museţea ei, observă abia la sfârşit că o făurise prea mare 
pentru cuprinsul acesta : câteva falduri atârnau, ca frânturi 
de aripi, dincolo de pământ şi fluturau in haos. La celalt 
capăt al pământului, o altă aripă, prisos al hlamidei negrei 
tale mame, se sbătea şi ea între elementele furioase şi 
plângea şi se văita amarnic. 
EREMIA. (iluminat) încep să mă recunosc, reamintindu-mi 
obârşia. 
ARLEQUIN. Aşa-i. Erau faldurile prisoselnice ale vestmân 
tului maichi-ti cu care marele Stăpân fusese la fel de 
generos. 
EREMIA. (tragic şi inspirat) Ne-am apropiat amândoi în 
spaţiu, căci — acum îmi amintesc bine — din faldurile de 
prisos ale celor două vestminte, Stăpânul ne-a zămislit pe 
noi doi: tu, copil al luminei, eu, făt al beznei. Ne-am îm~ 
brăţişat. Tu, nepăsător râdeai; râdeai de ideia năstruşnică 
a Celui de sus.
	        
Waiting...

Nutzerhinweis

Sehr geehrte Benutzerin, sehr geehrter Benutzer,

aufgrund der aktuellen Entwicklungen in der Webtechnologie, die im Goobi viewer verwendet wird, unterstützt die Software den von Ihnen verwendeten Browser nicht mehr.

Bitte benutzen Sie einen der folgenden Browser, um diese Seite korrekt darstellen zu können.

Vielen Dank für Ihr Verständnis.