16 
INTR’O NOAPTE 
De sus dela fereastra dreptunghiulară, peisagiul rupt ca o gamă între hornuri şi ţigle, alături la 
etajul al optelea tuşea acestei maşini de cusut, ce dactilografă pe borangicuri şi pânză, câte scri 
sori becul peste aerul desfăcut. Peisagiul se limpezia ca aromă pe fundul unui amurg liniat, liliecii 
dau târcoale în curtea pătrată suptă brusc de un pavaj în lemn. 
Ceasul ca plămân neprecis şi lent, subteran aproape, şi soneria vestind spectacolul început invi 
zibil cinematograf în îmbrăţişarea străzilor incest. 
Departe câte sângerări şi luminile se strigau neciteţ, în curând turnul Aifel. va roti planeţi peste 
veac până la Dumnezeu citroen CITROEN. In noapte oraşul câmp şi furnal imens, desemnat fluid 
şi masiv cum se destind turle şi artificii musik-halurile, iată îmi sprijin fruntea de Notre-Dame, 
mut cu degetul ca un pion trupul Senei. Ochiul se bucură de privelişte ca bălegar fumegând, un 
vârtej lunecare printre gratii, o oprire ca semn. 
La uşă bătaia cunoscută INTRA prezenţa Anei cu genunchii încuiaţi cătă mireazmă. 
«Am urcat fugind» şi îmi întinse scrisoarea. 
Era un obicei atât de neclar, umplând gesturile cu o tăcere de oază cum inima ciocăriiâ încercând 
rezistenţa arterelor. .1 
Am deschis plicul lipit totdeauna cu grije de saliva unei limbi subţiri coupe-papier. aşteptam cu 
tremurări clipa să-mi plimb buzele peste gustul de gumă arabică, şi CE MI-AI SCRIS ASTAZI? 
Ar:a ţinea pleoapele de aluminium şters întredeschise. îşi luase locul favorit pe patul suferind 
între pereţii făcând unghiuri aproape. Tăcea precum întotdeauna carnea ei sub mătăsurile stră 
vezii vibra cochilie se răscoliâ prundiş. 
Preţuiam în grame scrisoarea — 25. Pe plic mărcile erau desemnate de mână stângaci dar fără 
. nsinuări obscene. Voit, prelungiam aşteptarea. îmi plăcea încordarea stăruind leneşă, odaia tropi 
cală şi strâmtă în fund fereastra cu peisagiul lanternă magică şi la interval rugăciunea maşinei 
de cusut. In piept sonerie cinematograful sideral chemând. Din spre bulevarde un vuet zădărnici 
scurt circuit ora. Liniştea vărui iar grilajul unui cer mat. 
Ana nemişcată cu un surâs frunză între dinţii subţiri. 
La 11 fără un sfert i-am dat sărutarea pe care doctorul mi-o interzisese. 
Apoi am citit: 
Dragă Adrian, 
11 Iunie 1925. 
! / • . 
Glasul tău m’a trezit înainte de vreme când locatarul din camera învecinată nici nu venise încă, 
precum de obicei, în zi. Ştiu că m’ai chemat de trei ori şi numele meu s’a sfărâmat între dinţi, 
fără răspuns ca o castană căzând singură. Când am deschis pleoapele, creerul distins brusc m’a 
oprit să văd urmarea. De ciudă mi-am muşcat buzele şi am străbătut camera căutându-te precum 
în anuar. înţelegeam că nu era decât închipuire. Sufleteşte îţi pierdusem adresa. Dar îmi plăcea 
să-mi măgulesc nervii făcând un efort care nu avea nimic real. 
M’am privit apoi în oglindă. Sânii pe care îi ştii tari erau cu sfârcurile umede, coapsa în arc de 
unde isbucnire gestul prin mers săgeată. 
(Aveam dinainte o zi cu linii veştede şi aerul zebrat prea de vreme ca să încep dansul degetelor 
pe literele mereu aceleaşi. 
La plecare, în uşă studentul dela 55. Mi-a spus: 
«Mâine dau examen. Sunt bolnav. îmi simt trupul supt ca un gol în gâtlej şi oasele îmi sună. 
precum într’un pendul orele. Toată noaptea te-am văzut în Cursul de Drept Penal. Odată am 
ţipat. Ai auzit? Vreau să-ţi încolăcesc picioarele ca plante de apă să-ţi ling genunchii pentru gurâ_ 
clorat de potasâ (io°/ 0 ). Miroşi a ţarină. Eşti ozon», 
L’am îndepărtat încet cu o mână. 
îmi apărea cu ochii bâtândjLpmi în trup cuie. 1 
La. colţ am luat metropolitanul. Lichefiată mulţimea se scurgea lent ca noroi prin conducte. La. 
cea dintâi staţie mi-am făcut loc cu unghiile şi am ieşit din subpământ. ?