REVISTĂ DE ARTĂ CONSTRUCTIVISTĂ INTERNAŢIONALĂ
Director: SCARLAT CALLIMACHI
20 DECEMBRIE 1924
MARCEL IANCU.
Există fără îndoială, în artă ca şi în toate celelalte
manifestări, gândesc în deosebi la cele sociale, o lege a
determinantelor istorice. Vorbeşti despre arta unei anumite
epoci, ca de fauna unui anumit ţinut. E o algebră precisă
a transformărilor etnice sau morale, în care termenii nu
pot fi schimbaţi decât printr'o gravă greşală de calcul.
Desigur epocei lui Ludovic al XIV trebuia să-i răspundă
Moliere, Corneille, după cum înfrângerea spiritualismului
fichenian german, trebuia să-şi găsească tiparul în poziti
vismul lui August Compte sau duritatea sonetelor lu>
Heredia. Această determinantă a cjimatelor istorice e ne
înduplecată. Zadarnică protestareP-saudsurâsul unora,
scandalizarea tuturor. Sufletul fiecărei epoci îşi cere desă
vârşirea lui, precum zăpezile în topire,, o cale. Şi întru
această realizare, sensibilitatea vremii îşi făure ea însăşi
purtătorii de cuvânt.
E aici o curioasă generaţie spontanee a valorilor.
Marile revoluţii îşi vor creiâ întotdeauna Napoleonii lor.
Transformările de sensibilitate — de altfel lente, în artă
revoluţiile fiind excluse—vor avea mereu Pericles, Rousseau Manet-ii, sau Picasso-ii lor. Orice împotrivire ar fi inutilă.
Vremea, chirurgian abil, îşi fecundează singură creerii pe care şi-i preţueşte. De aici se va desprinde mai târziu omul
minune. Dintre aceştia marile valori, vor răsbî peste epoci, asemeni ţipătului unui tren peste munţi. Unii dintre ei înseamnă
începutul unui ev nou, ca punctul de reper al unui fulger. Sunt cei ce devin litere de alfabet pe care apoi îi între
buinţează ori-cine, în scris sau în glas ca pe un bun obştesc. Numele poate le va fi uitat, gândul încercuit şi con
testat, dar creaţiunea lor va deveni când-va adevăratul vrăjitorescul medicament.
Dintre aceştia, şi’n fruntea lor e D-l Marcel Iancu. Scriitorul acestor rânduri e prea tânăr pentru a nu fi entuziast,
L’a cunoscut şi preţuit pe pictorul admirabil cumpănitor al pastei, culoarei sau al liniei. L’a iubit în pânzele extra
ordinare, în care formele se îmbrăţişau sau alunecau între ele abstract şi pur ca însăşi creaţiunea. Dar entu
ziasmul lui a fost stârnit cu osebire de artistul plăsmuitor, neodihnit, tresărind sub chipul de bronz şi mereu preocupat
ald-lui Mareei Iancu. Temperamentul neliniştit, tulburător chiar, absent adeseori, continua frământare, impetuozitatea
şi vibrarea de adevărat artist, l-au cucerit pe de-a’ntregul.
Cunoscându-l pe d-l Marcel Iancu, îi înţelegi mai înde-aproape opera. Pentru-că opera d-lui Marcel Iancu
e ruptă din el, cum din pământ ferigă. Fiecare tablou al d-lui Marcel Iancu e ploaie, parfum, furtună, isvor sau piatră.
Arta d-lui Marcel Iancu e naturală ca însuşi natura. Adevărat artist d-nul Marcel Iancu nu imită, nu foto
grafiază, nu bâlbâe sterp. D-nul Marcel Iancu creiază. Cu el, alături de Arp, Tristan Tzara, Souppault, Des-
saignes, şi alţi câţi-va din străinătate (unde iniţierea publicului se face de oameni serioşi, nu de gorile ca la noi)
a început, sunt 10 ani de atunci, o fremătare nouă în idei. D-nul Marcel Iancu e dintre cei ce au cercetat ţinuturi
necunoscute. Stindardul lui flutură şi acum pe cea mai înaltă culme. La noi d-nul Marcel Iancu, fără d-nii Maxy
şi Victor Brauner, ar fi singur. Pe acelaş drum cu aceiaş vigoare şi hotărâre în invenţie, vine cu paşi siguri
d-nul Victor Brauner.
Talentul şi sensibilitatea d lui Marcel Iancu au lovit ca un ciocan dârz pe nicovala vremii. Numele lui în
seamnă o frământare a unei epoci, o desăvârşire de artă.
Şi pentru a încheia cu un cuvânt al lui Phillippe Souppault ;
Acesta e Marcel Iancu în carne şi oase, locuitor al Bucureştilor în Decembrie 1924.
ILAR IE VORONCĂ
PUNCT exemplarul 2 lei.
