PUNCT No. 5
decembrie: 1924
*
Fedor. — O să fie obosit. Zăpada e adâncă.
(Uşa se deschide de vânt.)
Rebeca. — Cine-i acolo?
Fedor. — A deschis vântul uşa. (O în
chide).
Rebeca. — Ce frig e şi numai avem lemne.
Fedor. — Iarna se vesteşte lungă si grea.
(Intră Rabinul şi tatăl lui Fedor).
Rebeca. — In fine, iată-te! Eram îngrijo
rată.
Fedor. — Eram sigur că te voiu găsi aici,
tată.
Bătrânul. — Ne-am întâlnit pe stradă.
Rabinul. — Rebeca pregăteşte-ne ceaiul.
Rebeca. — (Luând samovarul de pe dulap).
Au uitat să ni-1 fure.
Bătrânul — Unde l-aţi ascuns ?
Rebeca. — In grădină. E un prieten din co
pilărie.
Rabinul. — A fost cumpărat de mama mea
de mult de tot.
Bătrânul. — (Privindu-1 de aproape). Ce lu
crătură frumoasă.
Fedor. — N’am mai văzut un samovar aşa
de frumos.
Rabinul — Cei bătrâni, numai puteau con
cepe lucruri atât de frumoase...
In zilele noastre oamenii, nu
ştiu decât să omoare...
Bătrânul. — „Iubiţi-vă unii pre alţii" !
Rabinul — lisus moare in sângele celor
cari I se închină.
Bătrânul. — „Iubiţi-vă unii pre alţii"... Unde
e dragostea Lui.
Fedor. — Au uitat-o.
Bătrânul. — (Mângâindu-şi barba albă, cu o
voce foarte blândă). „Iubiţi-vă
unii pre alţii".
Rabinul. — A iubit prea mult, a iertat prea
mult, crezând că ucisese prin
dragoste şi iertare veşnicul in
stinct omenesc, instinctul răs-
bunării. Numai această forţă
sângeroasă îmboldeşte popoa
rele să procreeze, să-şi iubească
copii, să ucidă pentru ei, să fie
asemenea fiarelor şi să nădăj-
duiască o fericire trecătoare...
Bătrânul, — Omul — fiară.
Rabinul. — Nu există decât omul fiară. Acei
ce au o altă credinţă sunt bol
navi visători, sau nebuni. Poate
cineva, nega ceeace spun ?
Bătrânul. — Acum câţi-va ani ţi-aş fi spus:
Nu-i adevărat, dar astăzi...
(Tăcere).
Rabinul: — Copii se nasc, ca să răzbune pe
acei, ce n’au putut, Iipsindu-le
tăria, curajul, sau timpul — să
pregăteascăpealţii pentru onor...
Căci, o ştim cu toţii sângele îşi
aie miresma lui.
Bătrânul. — Şi ea ne atrage.
Rabinul. — Copilul se rraşte şi părinţii lui
îi arată îndată o iubire neţăr
murită. De ce?*Pentrucă această
fiinţă mică ş' urkă este unealta,
unealta visată, aşteptată, găsită.
Atunci, începe o muncă amă
nunţită şi obositoare ^pregătirea
copilului pentru groaznica me
nire, care-1 aşteaptă. Şk creşte
într’o seră luminoasă şi^supra-
încălzită. .
Bătrânul. — „lubiţi-vă unii pe alţii."
Rabinul. — In dorinţa sângeroasă a răsboa-
elor şi â revoluţiilor.
Bătrânul. — Ca apoi, să se odihnească in
linişte.
Rabinul. — Şi cu conştiinţa împăcată.
(Un surâs ironic luminează chi
pul său obosit).
Rebeca. — (După o pauză). Fierbe apa.
(Către Fedor). Ia din dulap,
patru ceşci.
Bătrânul. — Să fumăm şi să uităm că suntem
oameni.
Fedor. — (Punând ceşcile pe masă). Şi
mai ales. că trăim în Rusia.
Rebeca. — In această biată ţară, care n’a
fost decât un vis.
Bătrânul. — închişi în odăile noastre, să re
trăim trecutul.
Rabinul. — Pentru aceasta trebue putere
şi curaj. Iar eu sunt bătrân, bol
nav şi frica mă urmăreşte cu
privirile ei fixe şi reci.
Rebeca. — Tată mai avem zahăr?
Rabinul. — Puţin.
Rebeca. — Va fi pentru oaspeţii noştri.
Unde e?
Rabinul. — In cutioara de lemn.
Rebeca. — (Aducând cutia.) lată comoara.
(Râde).
Bătrânul. — (Către Rebeca.) S’o împărţim. ’
Rebeca. — Veşnic acelaş. (Şi surâde dră-
gostos.)
Bătrânul. — Au trecut ani mulţi de când co
pii noştri se jucau împreună în
grădină. Barba mi-a albit, pute
rile mă părăsesc şi sunt aproape
singur. In pământul umed şi tăcut,
am ascuns pe aceea care m’a
făcut fericit timp de patruzeci
de ani. Chipul ei, ochii ei al
baştri şi vocea ei blândă, sunt
giuvaerurile mele, pe care le
ţin ascunse şi pe care nici un
soldat din armata roşie, nici un
lucrător mârşav nu vor putea
să mi le fure! Cu aceste iluzii,
trăesc fără să mă uit în jurul
meu şi merg spre o lume uouă
şi necunoscută. In curând voiu
avea răspunsul lui Christos. Voi
sti, de ce a iubit atât oameni...
(Tăcere). Şi atunci voiu înţe
lege patima lor pentru sânge.
(O tăcere lungă.)
Rabinul. — Şi noi asemenea orbilor, căutăm
un ideal pierdut în ciaţă. Voi îl
numiţi lisus, noi Moise. Nebunie!
Căci, nu vom şti, niciodată nimic,
lisus, Moise, Budha, nu sunt de
cât o singură fiinţă ; Dumnezeu.
(Pauză). Infinitul, necunoscutul,
nevăzutul, ne copleşesc. Dumne
zeu este pentru om, ceeace este
flacăra pentru fluture: îl atrage
ca să-l distrugă
Bătrânul.— Totuşi, te duci la templu.
Rabinul. — Mă aoropii de Dumnezeu.
Bătrânul.— Dar, întruchiparea Dumnezeului
nostru este însuşi distrugerea
înceată.
Rabinul. — Da.
(Afară se aud strigăte şi detu
nături de armă.
Rebeca. — (încet de tot). Ucid pe cineva.
Rabinul. — Stingeţi lumina.
(Fedor stinge lumânarea. Iarăşi
strigăte şi detunături).
Rebeca. — Doamne !
Fedor. — (încet către Rebeca). Te vor uci
de, fără să fi fost a mea. (Ii ia
mâna şi o sărută cu dragoste).
Mă iubeşti, Rebeca ?
Rebeca. — De ce iţi trebuesc, veşnic, vorbe?
Fedor. — Răspunde-mi, Rebeca.
(Se aud gemete).
.Rebeca. — (Apropiindu-sa. de fereastră).
E un rănit lângă casă.
Rabinul. — Nu sta lângă fereastră. Cineva
poate să te vadă'
Rebeca. — Văd un bătrân... în zăpadă...
Sânge împrejurul lui,... N’a murit
încă... Suferă... Numai e nimeni
pe stradă... Soldaţii fără milă
l’au lăsat în stradă, în zăpadă şi
în frig... Fulgii ii acoperă încet
trupul. Auziţi cum geme? (Toţi
ascultă).
Rabinul. —Trebue să-i venim în ajutor.
Fedor. — Dar, dacă se reîntorc şi nu-1 mai
găsesc acolo ?
Rabinul. —L’au uitat .. Mă voiu duce eu.
(Se îndreptează spre uşe).
Fedor. — Nu, lăsaţi-mă pe mine.
Rebeca. — Fedor !
Fedor. — Ce-i ?
Rebeca. — Nu te duce !
Fedor. — Trebue. (Iese. Pauză luneră. Se
deschide uşa încet şi Fedor tâ
răşte în odaie, trupul unui bărbat).
Bătrânul.—Să aprindem lumânarea.
Rebeca. — Da... Cine e ?
Fedor. — Nu ştiu.
Rabinul. — E rănit grav ?
Fedor. — (încet). Aşa îmi pare. (Rebeca
aprinde lumânarea).
Bătrânul. — (Privind pe străin). Cum se
poate.
Rabinul. — Ce ?
Bătrânul.—E contele Kusov.
Fedor. — Contele Kusov ?
Bătrânul. — Da. (11 priveşte de aproape).
Rănit la piept.
Fedor. — Mi se pare c’a murit.
Rabinal. — Nu. Respiră încă.
Fedor. — încearcă să deschiză ochii. (Câ
teva minute tăcere).
Contele Kusov.— Au... violat... pe fiica mea...
In faţa... ochilor mei... Copilul
meu... drag... M’au ucis... Mor...
Sărmana mea... copilă... Dumne
zeu... a uitat... pe oameni... (Sus
pină adânc). Apă! (Rebeca îi dă
să bea. Contele bea şi apoi în
chide ochii). m
Rabinul. — Moare.
Contele Kusov. — Fiica mea!.. (Tăcere).
Rebeca. — A murit.
Bătrânul. — Da.
Rabinul. — Setea de sânge.
Bătrânul. — Patima lor.
Rabinul. — Ucigaşii, asemenea corbilor, ca
ută pradă. In faţa suferinţei, o-
chii lor strălucesc... Mă doare
cumplit... îmi vine să plâng... să
plâng pe toţi aceşti necunoscuţi...
(plânge. Toţi privesc, în tăcere,
cadavrul). Mă tem de aceste
fiare. (Pauză). Oare frica mă face
să plâng?... Poate.. (Pauză).
Am şi eu o copilă... Rebeca!...
Da... Şi o iubesc...E viaţa mea..,
„Iubiţi-vă unii pre alţii”... Mi-e
frică.. mi-e frică...„lubiţi-vă unii
pre alţii”.
Bătrânul. — Minciună !
Rebeca. — Nu.
Rabinul. — Nu ?
Rebeca. — Nu.
Rabinul. — Iertarea, iertarea, poate fi ade
vărată? Nu este numai o iluzie?
Rebeca. — Iubirea este lumina.
Rabinul. — Atunci e noapte acum ?
Bătrânul.— Nu. Omul nu poate iubi.
Rebeca. — Da tată, e noapte.
Rabinul.— Mintea mea sfârşise prin a nega
totul: pe Dumnezeu, iubirea,
iubirea aproapelui...
Rebeca. — Tată!... Este oare ceva mai sfânt
decât dragostea veşnică ?
Fedor. — (încet), Rebeca !
Rebeca. — (Lui Fedor, în şoaptă). Nu încă.
Fedor. — De ce ?
Rabinul. — (Visător). Mi-e frică.
Bătrânul.— De cîne ?
Rabinul. — De oameni.
Rebeca. — Dragostea va învinge întunericul.
Rabinul. — Trebue să iubim pe cei slabi.
(Pauză). Când vor veni zorile?...
Mâine?... Niciodată?... Poate...
Bătrânul. — Niciodată !
Rabinul. — Aştept... zorile...
CORTINA
SCAP LAT CALLIMACHl
Din pricina sărbătorilor de crăciun,
„Punct" va apare în număr dublu, cu un bogat
material art stic, în ziua de 3 Ianuarie 1925.
Acest număr festiv va conţine articole
şi desenuri semnate de: Kurt Schwitters,
H. Walden, Juliette Roch, Nic. Aseiev, Ion
Vinea, Marcel Iancu, Victor Brauner, Miliţa
Petraşcu, Dida Solomon, F. Brunea, Scarlat
Callimachi, I. Voronca, M. Cosma,St. Roii, etc.
Preţul acestui număr excepţional va fi
de 5 lei.
Revista PUNCT
RFHAPTAP VICTOR BRAUNER
KCUAU I UK STR BĂR £ TIE , No 37
Tip. RAPID, Bucureşti Str. Vasite Lascar 47