Full text: Punct : revista de arta constructivista (12)

PUNCT No. 12 
FEBRUARIE 1925 
odată pe stradă şi întâlnesc un om slab, obosit, 
aş vrea să-l strâng de gât... Apoi, sunt sigură 
c’aşi regăsi liniştea, poate fericirea. 
Zail: Sonia, să mergem. 
Sonia: (Cu bunătate^. Nu încă. (O pauză) Vorbeşte-mi 
de tine, de cei tuei ani... 
Zail: Nu. 
Sonia: Vorbeşte-mi de odăiţa noastră. 
Zail: In fundul unei curţi murdare, era o scară îngustă 
şi neagră. Ducea la camera noastră. 
Zail: Cine ştie ce suflet mizerabil stă închis, astăzi, 
între cele patru ziduri reci şi incolore. 
Sonia: Vre-un frate de al nostru. 
Zail: Un sărac. 
Sonia: Da, de sigur. 
Zail: Un om plăpând. 
Sonia : Plăpânzii sunt laşi. 
Zail: Laşi ? 
Sonia: Da. Trebuie să fim tari şi cruzi. Trebue să răz 
bunăm. 
Zail: Nu. 
Sonia : Trebue să răzbunăm pe cei ce suferă. 
Zail: Mie groază de sânge. 
Sonia : Doar sângele purifică. 
Zail: Sonia, nu, nu. 
Sonia: Trebue să-ţi reaminteşti trecutul şi tot ce ai su 
ferit, trebue să te gândeşti Ia ceilalţi. 
Zail: Urăsc oamenii. 
Sonia : Nu-i adevărat. 
Zail: Ba da. 
Sonia : Trebue să fii neînduplecat. 
Zail: Sunt slab. 
Sonia : Trebue să lupţi. 
Zail: De ce ? 
Sonia : Viaţa e un sacrificiu. N’ai dreptul să tremuri prr 
vind în ochi pe cei cari ţi-au făcut rău (O pauză) 
Iubitul meu, eşti trist... Grozav de trist... Te în 
ţeleg. Ţi-au frânt inima... 
Zail: Mi-au distrus tinereţea, toate speranţele. 
Sonia: Ei distrug zilnic alte vieţi. 
Zail: Am fost student şi am lucrat zi şi noapte pen 
tru a cunoaşte tainele medicinii. Am vrut să-mi 
dau viaţa pentru cei ce suferă în sălile triste de 
spital. Ei m’au arestat şi m’au condus la închi 
soare. Am trăit 6 luni într’o celulă ca un criminal. 
Si de ce ? 
Sonia : Ai scos o broşură pentru muncitori, vorbeai de 
Ţarul — Dumnezeu, de nebunii — miniştrii şi de 
hoarda numită: armată. 
Zail : M’au bătut până la sânge. Mi-au dat să mănânc 
pâine putredă şi apă stătută... (Cu o voce sco- 
borâtă) Mă înjurau şi mă scuipau în faţă... „Iudă“ 
„Jidov scârbos!... Apoi, se îndepărtau râzând. 
Sonia: Sunt îngrozitori. (O pauză mai lungă) Ah !... 
Zail: Să mergem. Vreau să beau. 
Sonia : Nu Zail. O să-ţi facă rău. 
Zail: Trebue să beau. Băutura m§ împiedică să îne- 
bunesc. Mi-e frică si nu-mi pierd minţile... Orice 
sgomot îmi pătrunde în creer, ca un vârf de cu 
ţit... capul îmi arde, numai pricep nimic, e îngro 
zitor... 
Sonia: De când? 
Zail: De când m’au bătut. 
. Sonia : Spune, spune ! 
Zail: Nu mai pot. 
Sonia : Vreau să ştiu, ce ai făcut în aceşti trei ani. 
Zail: Am plâns, gândindu-mă la tine. Mă temeam. 
Sonia : Ţi-aduci aminte de noaptea noastră din urmă ? 
Zail: Noaptea aceea de dragoste ? 
Sonia: Da. : 
Zail: A doua zi, dimineaţa, m’au arestat. Era frig, 
ningea. Străzile erau pustii şi închisoarea de 
parte. Un câine urla în fundul unei curţi — şi 
un beţiv se clătina cântând. 
Sonia: Iţi mai aduci aminte de atâtea nimicuri? 
Zail: Da. 
Sonia : Erai obosit. O presimţire vagă te-a ţinut treaz 
toată noaptea. 
Zail: Mă credeam în vis. 
Sonia : Ce vis urât. 
Zail: Da, urât. 
Sonia : Şi vrei să uiţi ? 
Zail: (Lipsit de convingere) Nu... 
Sonia : Poţi uita? 
Zail: (Cu multă energie) Nu ! 
Sonia : Dacă eşti slab, îţi iau eu locul. 
Zail: (Cu blândeţe) O să mă ajuţi ? 
Sonia : (Cu pasiune) Da. 
Zail: Nu mă vei mai părăsi ? 
Sonia : Nu. 
Zail: Sunt atât de singur. 
Sonia: Eşti un nenorocit, (Se uită lung la el O pauză. 
Se sărută). 
Zail: Nu te ’nspăimântă suferinţa ? 
Sonia : (Cu ură) Nu, Nu. 
Zail: Drumul e lung. (O pauză). 
Sonia : Povesteşte mai departe. 
Zail: .,.Şi am trăit 6 luni într’o celulă unde nu pătrun 
dea lumina zilei, (Râde) apoi m’au judecat. In 
lipsă de dovezi m’au condamnat la 2 ani închi 
soare... Fără lumină... nici-o carte în singurătatea 
aceea rece. 
Sonia : Aşa, vezi trebue să ucizi. E dreptul tău. 
Zail: Sânge... sânge... 
Sonia : Vor plăti scump faptele lor. 
Zail: Sonia! (Ii mângâie mâinele). 
Sonia : Te-am aşteptat trei ani. 
Zail: Sonia! (Ia capul Soniei între mâini şi-l sărută 
lung) Femeea mea. (câteva clipe tăcute). Vei fi 
soţia mea. 
Sonia : După izbândă. 
Zail: Eşti crudă. 
Sonia : (Zâmbind) Nu... 
Zail: Câte odată. 
Sonia: Nu. Sărută-mă... îmi plac buzele tale. (Pau2ă). Să 
plecăm. 
Zail: Priveşte cerul. 
Sonia : E negru. 
Zail: Vine furtună. 
Sonia : Haide ! (Se scoală) Unde eşti ? La ce te gândeşti ? 
(Pleacă amândoi. El, uitându-se la ea). 
Cortina 
Scarlai Callimaclti
	        

Note to user

Dear user,

In response to current developments in the web technology used by the Goobi viewer, the software no longer supports your browser.

Please use one of the following browsers to display this page correctly.

Thank you.